Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

luni, 19 august 2013

Astăzi!






Astăzi ţi-am văzut faţa… tristă…
Ce se-oglindea într-un strop de rouă!
O picătură obosită, ce se odihnea,
Pe-o frunzuliţă fragedă, nouă…

Erai trist, iar amintirea clipelor…
Se-aşezaseră precum un văl gros,
De ceaţă, peste odaia privirilor…
Neînţelegînd de ce atâta reproş!

Răspunsul aşteptat nu mai venea,
Iar durerea, în inimă-ţi sălăşuia!
Liniştea… făcea mai tare să doară,
Şi să-ţi simţi viaţa şi mai amară…

Te dureau toate cele pierdute,
Şi atâtea speranţele risipite….
Orice-ncercai, nimic nu-ţi ieşea!
Anii… spălaseră toată truda ta.

Ţi-ai fi dorit să întorci clepsidra ,
Dar stupoare! Nici timp nu mai era.
Clipele zburaseră iute, una câte una,
Lăsând doar regrete în viaţa ta.

Atunci, tainic să te-ating, mi-am dorit.
Dar o micuţă rază, mi-a luat-o înainte,
Sorbind  picătura-n care te-ai oglindit…
Rămnând ca amintirea ei să mă-ncânte.

Versuri, Maria D.

Bucureşti, 06.07.2013
Publicat de la

Un comentariu:

  1. Unknown23 august 2013 la 17:34

    Emoţia

    Mă-nfioră ploaia,
    care-ţi mângâie acum obrazul,
    iar ochii tăi înoată
    în lacrimi de fericire.
    Simt iubirea că îţi dă târcoale,
    cântând îmbietor
    şi mă ademeneşti surâzând
    cu şoapte răguşite.
    Îmi simt inima turburată
    de emoţia iubirii
    şi a vieţii ce renaşte,
    pentru a topi gheata din sufletul meu amorţit…

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)