Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

luni, 19 august 2013

Româncă sunt şi tare-s mândră!





Dansez şi râd şi plâng şi cânt… 
Destinul meu pe-acest Pământ! 
Că-s româncuţă de când sunt…
Pe-acest Pământ drag şi sfânt.

De mititică am avut ca ideal…
Să fie pace-n lume şi în Ardeal!
Să fie pace pe-ăst Sfânt Pământ…
Şi de-ai mei străbuni, fie ocrotit.

Copii noştri să se-nalţe zi de zi, 
Şi să fie-mpinşi de dorul de-a trăi! 
Să fie dornici ca să reclădească…
Mândra, ţara noastră Românească!

Pe plaiul nostru strămoşesc…
Îmi este tare drag să îi privesc! 
Căci sufletul mi-e încă românesc,
Şi tare-i mai iubesc şi-i ocrotesc.

Dacii şi Romani şi alţi migratori,  
Împreună am clădit acest popor!
Un neam ce pentru mine-i sfânt,
Româncuţă sunt şi mândră sunt! 

Acelora care ne privesc cu ură… 
Şi celor care mai mereu ne-njură, 
Le-am dat pământ, le-am dat petrol, 
Le-am dat şi mineralele din subsol! 

Un singur lucru nu voi să vă mai dăm,
Copiii noștri, nu vrem să-i negociem!  
Copiii sunt averea cea mai de preţ…
Care un popor o are şi n-ar fi drept!

Prin urmare! Copiii nu ni-i mai cerşiţi,
Chiar dacă voi nu vă faceţi prunci! 
Încercaţi cum puteţi să dezmierdaţi…
Ceea ce mai aveţi… iar de noi uitaţi! 

Domnilor… ZEI Europeni…
Destinul nostru este milenar!
Pe ăst Pământ de mii de ani,
ROMÂNII au fost gospodari.

Nu vrem decât linişte şi pace…
Pe acest Sfânt şi Drag Pământ!
Voi cei din UE, mai lăsaţine-n pace,
Să-mplinim destinul pe acest Pământ!

Versuri, Maria D.

Braşov, 10.08.2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu