Însemnări ale sufletului, Însemnări despre viaţă, video,poezii,eseuri,proză,etc.
Dincolo...
Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.
luni, 7 ianuarie 2013
Urare în 2013!
duminică, 6 ianuarie 2013
Doamne…!!!
Şi temerile ce port adânc în sufletul meu…
Ajută-mă să deosebesc lumina de-ntuneric,
Şi iubirea de semeni, s-o port în gândul meu!
Stropeşte cu Lumina TA, din a TA privire,
Şi peste privirile, celor care nu mai văd.
Şi fă ca parfum de roze şi de-mplinire,
Să curgă din plin, peste-al TĂU norod!
Fă un compromis, în lumea ce se naşte,
Şi fă ca toate aceste încercări târzii…
În chip de vise, îngerii toţi să zboare,
Şi linişte s-aştearnă, în sufletele pustii.
Iar sub stindardul aducerii aminte,
Botează cu-n crâmpei de fericire…
Gândul nostru şi lumea şi pământul
Şi toate câte sunt, iar Tu, le ştii prea bine!
Botează întreg universul cu lumină,
Şi picurăne-n inimi, cu lumină şi cu vis…
Ca să dormim în adăpostul Tău de Pace,
Şi-n leagănul TĂU , acolo…în paradis!
De Bobotează!
Dar am în inimă credinţa vie.
Şi chiar de-ar fi, n-aş sta în ger…
Dar mă rog Domnului, bine să ne fie!
Și sufletele noastre fi-vor primenite…
Ca să vază, Lumina ce se sloboadă,
Atunci când, se vor unge cu pomadă.
Este frumos, nu-i ger de Bobotează,
Astăzi, sobor de preoţii sfinţesc, ca de-obicei,
E Boboteaza, şi-n noi, viaţa iar pulsează ,
Voi sta în casă la cald, privind afară pe ferestră,
Cum soarele sclipește și florile zâmbesc în glastră.