Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

sâmbătă, 4 februarie 2012

Speranţa_iubirii: Nu stiu

Speranţa_iubirii: Nu stiu

Nu stiu


Nu ştiu dacă mai vreau,
Să-mi caut vreo iubire.
Trecută sau prezentă,
Poate trăită sau uitată…

Ce stă închisă în speranţe,
Sau priponită-n soartă.
Precum este gândul, ce se lasă,
Adesea, furat de amăgire.

Nu ştiu de vreau să aflu,
Ce-nseamnă eternitatea.
Acum, când viscolul te arde,
Iar timpul rău te doare.

Şi ochii-s plin de lacrimi,
Iar  viaţa-i o-închisoare.
Când inima-mi se zbate,
Mereu, închisă-ntr-o odaie.

Versuri M.D.