Însemnări ale sufletului, Însemnări despre viaţă, video,poezii,eseuri,proză,etc.
Dincolo...
Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.
joi, 19 aprilie 2012
vineri, 6 aprilie 2012
Cu tot ce-ncerci!
Numai că… sunt atâţia băieţi pe-aici,
Însă, pe mine, cu-a ta mare vrăjitorie,
Chiar dacă, prin vorbe, crezi că mă vrăjeşti,
Mie, mintea n-ai să poţi să-mi zăpăceşti!
Vorbe frumoase ticluieşti, despre iubire,
N-am să mă pierd ca o mică fecioară,
Vorbele tale abile, chiar crezi că înfioră,
Şi-atunci, să vibrezi şi tu, de fericire…
Eu sunt frumoasă, jucăuşă şi şarmantă…
Nu-mi permit să mă las, de tine fermecată,
marți, 3 aprilie 2012
Am obosit!
Ceea ce simţeam, rima cu tine, şi mai scos din impas.
Apoi, mi-am dorit întruna, ca pe cerul tău albastru,
De-atunci, eu, alerg întruna, într-un cerc închis, ca nebuna.
De multe ori îmi doresc, să am şi eu, o mică rază de lumină.
Ca mai apoi, să-mi doresc…să-ţi pot spune, cât te iubesc!
Dar cerul întreg… prin gestul tău,s-a prăbuşit peste mine.
Am obosit s-aştept mereu o clipă, care nu mai vine.
O frumoasă amintire!
Mi-e dor...
În briza dulce, ce-nvăluie dimineţi.
Mi-e dor, de glasul undei fremătând,
Şi de iubirea, precum o văd poeţii.
Mi-e dor , să mai simt mirosul crud,
Al frumoaselor flori de primăvară!
Mi-e dor, de valul care-mbracă când,
Aud ecoul nesfârşit, al viselor de vară.
Mi-e dor, să mai pot privi de-aproape,
Către răsăritul minunat… cel din adânc.
Şi-mi este dor, de curcubeul dintre pleoape,
Ce, de când lumea, zace, între cer şi pământ.
Mi-e dor, şi de asfinţitul frumos, şi cald,
Şi de norii, ce îmbracă-n asfinţit, zarea.
Mi-e dor, când ceru-n asfinţit, adoarme,
duminică, 1 aprilie 2012
Îţi amintești de mine?
Iar în sufletul tău blând , îmi deschizi cărare.
…Sau poate-s verzi …uneori visători sau zglobii…
Când sufletele adorm îmbrăţişate, în nopţi târzii.
Vise ,unde ne căutăm mereu, așteptând clipele promise..
Iar vocea ta, mi-alungă neliniştea ca prin minune …
Apoi, te-așez de fiecare dată, pe-o margine de gând,
Închid ochii şi te strâng între gene, eşti un mister…
Apoi, râd cu poftă, plâng, iarăşi zâmbesc, atunci…