Lasă-mă sa-ţi umplu trupul însetat,
Şi de arşiţa zilelor, mereu însingurat.
Şi timidă, să te-ating şi tainic să te simt.
Lasă-mă să te chem, mereu doar pe tine…
Atunci când norii albi, se dezlănţuie subit.
Iar tu, să-noţi în apa vie ce te-mpresoară,
Şi te-nfioră, când te sufoc cu îmbrăţişări,
Ca să-ţi doreşti să fiu lângă tine, iară!
Sub ropotul de ploaie...cu iz de iasomie.