Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

miercuri, 28 august 2013



Fundaţia Hospice ,
Casa Speranţei Braşov

Cei patru mii de pitici.

Au hotărât o mână oameni de bravi,
Ajutorul lor să-l ofere ţării dragi.
Ei fiind uniţi prin cuget şi simţiri …
Vroiau s-aducă şi altora bucurii!

Doreau ca gestul lor lumină să aducă,
Acolo unde sănătatea, era şubredă.
Aşa era la ei, în acea comunitate…
Din care cu mândrie, ei făceau parte!

Pe drumul speranţei iute porniră,
Şi-au înfiinţat Hospice în Romania!
La început,  proiectul era aplicat…
Şi doar pentru domiciliu destinat.

Iar munca acelora ce ajutau de zor,
Era destinată exclusiv bolnavilor…
Ce sufereau de cancer în stadii avansate,
Şi-a celor lipsiţi de cea mai mică şansă.

De atunci, au făcut tot mai multe…
Proiectul s-a extins, şi vieţi au salvat!
Se vor mai face şi în continuare…
Căci bucuria de-a ajuta, le este mare.

Este povestea foarte adrevărată…
A unui om prea încercat de soartă!
De aceea aceşti piticii mici din lut…
Spun ades povestea omului dispărut.

Chiar ieri în Piaţa Sfatului au venit!
Au adus cu ei patru mii pitici din lut…
Şi cu mare grijă pe pavaj i-au aşezat,
De trecătorii grăbiţi să fie admiraţi.

Spectacolul este absolut minunat…
Când îi admiri, pe loc eşti fascinat!
Îi priveşti pe toţi cum îţi zâmbesc…
Şi povestea lor tainic  ţi-o şoptesc.

Unul îţi zâmbeşte şmechereşte…
Altul de poveşti uitate-ţi aminteşte!
Câte unul pe sub băscuţă te priveşte,
Parcă ghicindu-ţi a ta poveste…

Patru mii de pitici ce-au fost hărăziţi,
Prin mâinile aceluia ce i-a modelat…
Ei acum stau aici, cu toţii înşiraţi,
Şi ştiu că doar unul va fi câştigat! 

Cei patru mii de pitici din lut făcuţi,
În Piaţa Sfatului… mai sunt azi!  
Oameni Buni…mergeţi de-i vizitaţi,
Şi pe veci, veți rămîne  fascinaţi!

Versuri Maria D.

Braşov 28 August, 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu