Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

joi, 14 aprilie 2011

Ochii tai!



Cand ţi-am zărit ochii pentru prima oară,
Am simţit căldura lor cum mă-mpresoară.
Şi mi-am dorit chiar din aceiaşi  seară...
Să fiu  frumoasă, ma frumoasă ca o floare.

Fiinţa mea s-a umplut de-atunci de tine,
Număram zilele, și-mi era atât de greu.
Mă întrebam… când vei veni la mine,
Dar nu să cumva să fie prea tarziu... 

Cu tine adormeam seară de seară!
Când mândri zorii ai zilei mijeau...
Tot mai adesea-mi aminteau de tine,
Chiar dacă tu erai departe de mine.

Iar mândrul soare când răsărea…
Cu raza-i blândă, caldă, mă împresura.
De atunci, iubitul meu în fiecare seară
Găndurile mele,  doar la tine zboară!!!

Versuri, Maria D.
București, 2011.

miercuri, 13 aprilie 2011

Dacă cineva...

Doar cineva ca mine poate iubi prea mult
Mă-ntreb dacă-i nevoie iubirea să-ţi ascult ?
S-au am pierdut-o cumva în valurile-albastre  
Ascunsă printre perle în adâncimi prea reci

Pentru că te iubesc... aproape cu durere
De aceea nu îndrăznesc, să-ţi cer să mă iubeşti...
Lasă-mi, doar lumina din ochi să ţi-o citesc
Când nopţile-s albastre şi-n întuneric cresc...

Întoarce-te spre mine ca să te pot privi !
Privindu-mă in ochi...iubirea-mi vei simţi
Cum arde-ncet, mocnit, în jurul tău cuminte,
Hai! Vin-o lângă mine, căci doru-mi e fierbinte!

Pentru a-ţi atinge părul şi mainle fierbinţi
Să-ţi potolesc dorul chemărilor ce-ascund...

Respirări uşoare, şi dialoguri ce se sting,
În somnul cel adânc ce-n braţe-mi te cuprinse...

Te ţin uşor la pieptu-mi...iubitul meu drag,
Ca să mă ai şi-n vise, să fim din nou doar noi.
Eu... tu...şi-un norişor firav pe cerul înstelat,
Şi tot ce mi-ai  promis candva... dar ai uitat!

Nu-mi trebuia nimic din ce e pe Pământ.
Când mă luai în braţe, sufletul mi se zbatea,

Uitand chiar şi de mine,de tot ce ma-nconjura.
Ai fost... tot ce-mi doream, dar n-a fost sa fiu a ta!  

Eu sunt aici!




Şi azi te mai chem în gandurile mele,
Dar cuvintele-mi sunt poate prea grele,
Ca să-mi mai  răspunzi acum la ele…
De parcă nimic din ce-ţi transmit, n-ai înţelege!

Azi te întreb, tu nu-mi mai răspunzi....
Azi te chem dar, nu mă mai auzi...
Sunt femeia din nopţile-ti tarzii…
Sunt cea căreia i-ai promis că ai să mai vii.

Femeia care-ti asculta mereu sufletul
Şi care în serile tarzii, intotdeauna te-nsotea,
Şi–ţi oferea seară de seară acele mici bucurii…
Pentru că mereu ştiai să fii…

Şi-acum mai stau de veghe seara
Şi mai aştept la fel... ca-ntaia oară
Ca soneria să-nceapă să sune iară,
Să-ţi aud iarasi vocea caldă şi suavă!

Te alint şi-acum, în gandul meu.
Şi încă-mi mai doresc din nou...
Să îţi aşezi încet căpşorul tau,
La căldura pieptului meu.

Te chem la fel, în fiecare seară
Din toata puterea inimii...
Ca.să vii în pragul casei mele
Si să-mi apari, ca în acea seară.

Şi-n gandul meu, te chem mereu...
La fel de mult ca-ntaia dată
Cand tu-ai păşit în sufletul meu,
Şi-ai intrat în casa mea, pe inserate!

Ce cuvinte să-ţi mai spun!




Cum să-ţi amintesc că mai exist şi eu
Cum să mă apropii din nou de sufletul tău
Cum aş putea să ştiu, la ce te gandeşti…
Şi ce cuvinte să mai folosesc…

Cum aş putea să-ţi fiu pe plac,
Şi ce să-ţi spun, ce să-ţi povestesc
Despre tot ce ai  lăsat în urmă,
Ce cuvinte să găsesc, să-ţi aminteşti

Dar pentru Dumnezeu!
Opreşte-te o clipa din drumul tău.
Ascultă paşii aceştia străini acum
Ce se îndreaptă catre uşa sufletului tău.

Uneori te visez şi te simt langă mine
Şi mi-ar place să mai ştiu cate ceva despre tine
Mi-aş dori să mai ştiu că-ţi este bine…
La uşa ta cand paşi-mi bat şi întreabă de tine.  

Poate ca sunt multe care vor să te împartă
Sunt multe care-ţi spun acum cat te iubesc
Pentru tot ceeea ce le-ai dat şi le-ai luat
Ştiu că sunt multe care vor să te atingă!

Dar încearcă iubitul meu drag…
Şi-apropie-ţi inima de sufletul meu.
Ascultă o clipă cum plange inima în mine
Şi cat de dor nespus îmi este de tine.

Sărută-mi gândurile... toate!
Dă-mi din nou liniştea de altădată,
Dă-mi-o înapoi măcar pentru o clipă!...
Ca viaţa mea ,să-mi fie un pic mai liniştită...

Încearcă măcar pentru o secundă
Să mă priveşti în ochii-mi de samarald
Şi spune-mi sincer, la fel ca altădată,
Ce ţi se întamplă, oare chiar m-ai uitat???!!!