Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

sâmbătă, 12 martie 2011

E timpul pentru ramas bun!

                                                                            


Tot ce am crezut că e frumos şi e iubire,
N-a fost decat minciună şi amăgire.
Şi este prea târziu acum,chiar de-aş vrea
Să încerc să şterg totul, doar cu lacrima!
Visele au murit înainte de-a se naşte,
Iar fericirea mult visată,s-a stins şi ea!
Şi mai sunt unii pe astă lume…nedreaptă,
Ce mai cred, că dragostea poate învinge !

Pasăre frumoasă , dacă ai vrut să pleci ,
Sau poate-ai vrut din nou să zbori....
Să cauţi fericirea dincolo, de ai mei nori...
Şi dacă libertatea, tu ai vrut s-o ai…

Nu era nevoie ca pentru toate-acestea
Să te învălui în tăcere ca să mă distrugi.
Să-mi calci inima şi sufletu-mi rănit...
Să mi-l calci în picioare, iar apoi să fugi ...

Nu pot să te urăsc – pentru că pentru tot,
Poate doar eu, sunt singura vinovată!
Pentru că n-ar fi trebuit în tine să cred
Şi în vorbele-ţi frumoase şi-atât de deşarte .
Ai fost singura lumină care a aprut ...
În lumea mea de alb şi negru, din întuneric
Dându-mi cu mărinimie, mai întâi iluzii,
Apoi doar lacrimi, oare asta este ce merit ? ...

Îmbrăţişarea-ţi caldă când ai venit la mine,
Atunci în seara-aceea, îţi mai aduci aminte?!
Cuvintele-ţi calde,ce m-au făcut să îmi doresc
Chiar şi  pentru o seară, doar langă tine,să-mi petrec .

Şi-n timp,să pot spera la mai bine şi să iubesc.
Am crezut în cuvintele-ţi frumoase,
Şi într-a ta mărturisire,am crezut în tine!
Apoi, mai tarziu… mi-am dat seama bine,

Că totul nu era decat o amăgire pentru mine.
Te-ai învăluit într-o tăcere, mută, rece…
De-aceea încerc să-ţi spun, chiar de nu vei crede…
Că-n sufletul meu nu mi-aş fi dorit nicicand,

Să rămai doar o simplă şi tristă amintire.
Şi-aşa ajung să cred cu tărie,ca nu există iubire !
Există doar creduli,iluzii,sperantă,şi visuri de nebuni
Iubirea nu există, nu poate fi aşa, ci  doar dorul de ea.

In schimb,există în astă lume,minciuni şi orgolii,
Şi poate doar...puţină, putinţă de-a putea!
Este ca un fel de Dumnezeu, în care, vrei să speri
Şi crezi o viaţă în el, şi îl tot aştepţi mereu…şi ai mai vrea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu