Iubire

                                                            

Să socotesc în ore sau în zile,
Tot timpu-n care singură am trăit
Până te-am găsit, sau regăsit, iubire,
Ar fi un chin prea mare şi nesfârşit.

M-au nins în ani, a-iernii grele neguri, triste,
Un ger cumplit sufletu-mi mereu mi-au apăsat…
Şi-atunci, m-am întrebat, cum poate să reziste,
Iubirea ta, într-un suflet atat de îngheţat?

Cu zâmbetul tău cald, primăvăratic
Tu, cel dintâi trecut acum între iubiri
Azi nu mai pot să fiu o-nsingurată,
Tu ştii să îmi alungi, tot frigul din priviri.

Ascult cum vantul vajaie-n în înserare
Şi muguri plini de viaţă cum se desfac,
Şi simt, în sufletu-mi pustiu, o dulce desfătare
De dor şi alinare,de parc-aş fi un mugur de copac.

 Trăiesc acum, de cand te ştiu,ca-ntr-o poveste…
Şi-un nou imbold mă-ndeamnă ca să fiu
Între ce-a fost candva, va fi… şi viul „este”viu
De-acea,acum doar în prezent trăiesc, şi vreau să fiu.

Pentru că primăvara-mi râde din nou în privire
Şi  dintr-un anotimp de mult uitat, tu m-ai readus
Iar eu îţi spun, “Bine-ai venit!” târzia mea iubire
Rămâi aici, tu, dorul meu, atat de aşteptat şi nespus…