Pictez....

                                                                          

Tarziu în seara singurătăţii mele, pictez cu ochii minţii un frumos tablou în sufletul tău…sau măcar încerc să pictez, aproape în linişte, mici cărări spre inima ta.

Cu puţinele resurse care mi-au mai rămas mă  prind în acest joc,

si-i ating abia simţit tăcerea, încerc cu toată forţa sufletului meu să regăsesc  în celălalt emoţia de un nou început.

Poate ca nu este decat rătăcirea ce-o caut de-o vreme încoace...

În fiecare lucruşor pe care-l zăresc nu este decat iubire, e lumea de azi şi de maine. E primăvară iar! Intră şi tu în ea.

Caută cu privirea ta, priveşte clar în ochii mei şi încearcă dacă poţi, să te oglindeşti în ei...Chiar dacă uneori nu recunoaştem, de cele mai multe ori cu fiecare gest, sau atitudine... căutăm iubirea.

Căutăm mereu motive să o sărbătorim, şi să arătăm neîncetat celuilalt că ne pasă... că vrem să ne legăm unul de altul. Încet, încet... să ne prindem în acest joc al vieţii şi să ne dorim ca iubirea să ne învaluie tot timpul şi împreună cu ea să putem zbura spre zări nemărginite.

În fiecare zi este bine să spunem cuiva sau, sufletului pereche...dacă Dumnezeu vrea să-l întalnim, "te iubesc", căutand atingerea privirilor... pe care atat de mult ni le-am dorit în nopţile cu lună plină a singurătăţii, din odaia casei noastre.
Hai ca împreună să încercăm să alungăm stresul zilnic, schimbările neanunţate, şi să încercăm, atat cat de stă în putere să dăm frau liber sentimentelor, speranţelor ce ne animă aidoma albinuţelor care încep să se îndrepte cu bucurie, spre locul de unde unde îşi pot culege dulceaţa aceea atat de dătătoare de minuni, şi asta doar pentru că au simţit primăvara în sufletul lorşi vor să se bucure de fiecare rază de soare care le ating.

Să nu anulăm "un început" de poveste cu o întalnire doar de dragul întalnirilor, doar de dorinţa aceea interioară, de a ne convinge că ceea ce vedem acum în faţa noastră, se regăseşte cu adevărat şi dincolo de acest monitor trist şi rece. Frumuseţea unui om nu constă nici in casele sau vilele pe care le are, nici in conturile din bancă, ci în sufletul lui, pe care dacă nu reuşesti să-l atingi, nu vei şti să faci o evaluare adevărată. Să încercăm să ne dorim această întalnire, pentru simplul motiv, dar nu tocmai de neglijat, că am dorit să vedem acea persoană, pentru că doar discutand cu ea/el, a reuşit prin exprimare şi nu numai, să trezească în noi acei fiori numai de suflet percepuţi şi odată cu ei, dorinţa de întalnire pentru a o putea atinge,să simţi cum îi poţi percepe vibraţia împreunării mainilor voastre, şi să procedăm numai în consecinţă de cauză luand cu încredere în propriile forţe, lucrurile aşa cum vin.

Să încercăm să trăim cu adevărat sentimente nobile de iubire, dacă inima ne-a spus ‘’ Da ‘’ , pentru că toate acestea ne-au fost date spre a le folosi de la bunul Dumnezeu. Să încercăm în măsura în care putem şi vrem să nu rănim pe nimeni încercand să-l cunoaştem mai mult decat ne permite, sau mai pe întelesul tuturor, să nu forţăm nota mai mult decat este cazul, pentru că nu vom face altceva decat să ne umplem pe noi de ridicol, iar pe celalalt de amărăciune, ştiind exact că, în viaţă…cu mana cu care întindem, cu aceea primim înapoi. Să încercăm să nu intrăm pe cat posibil, niciodată cu bocancii în sufletul nimănui, pentru că…într-o zi vom simţi şi noi la fel, pe pielea noastră cum este să te simţi rănit în suflet. Să spunem că ne putem permite uneori, sa ne batem joc de tot şi de toate, dar niciodată să nu ne batem joc de sentimentele altora. Este durerea cea mai mare pe care cineva ţi-o poate provoca în suflet şi nimic pe lumea asta nu doare mai tare decat cuvantul. Cu el impregnat in sufletul nostru ca o pecete, mergem mai departe şi nimeni şi nimic nu-l va mai putea şterge de acolo. Ce ne costă să încercăm să fim mai buni, mai înţelegători şi să acordam celorlalţi circumstanţe atenuante ?! Nimic, decat bunăvoinţa noastră.

Dragostea şi numai dragostea îi face pe oameni să se simtă egali.