Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

sâmbătă, 5 martie 2011

Felii de viaţă

                                                                               


Persoanele fericite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun
Ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Trăim felii de viaţă care, puse una langă alta, alcătuiesc întregul inimii
Credem adesea că putem suplini prin împliniri extraordinare într-o zonă
Bucăţi de viaţă în care lucrurile nu merg prea bine, însa greşim!
Nimic nu ţine loc de altceva. Trebuie să fim înalţi, senini, fericiţi,
Şi împliniţi în fiecare felie de viaţă…din viată.
Putem săavem grijă de fiecare bucatăde viaţă?
Putem fi atat de buni pretutindeni, încat,
Deseori cand privim în urmă, să nu avem regrete?

Persoanele care ne înconjoară sant oglinda noastră,
Le apreciem În funcţe de starea de armonie interioară
pe care o avem in orice moment. De aceea am sa-ti povestesc o istorioara care subliniaza ceea ce am afirmat mai sus.
ERA odată un bătran care stătea la marginea unei oaze,la intrarea unei cetăţi din orientul mijlociu
Un tanar se apropie şi-l întrebă pe bătran;
-nu am fost niciodată pe aici,cum sant locuitorii acestei cetăţi?
Bătranelul răspunse tot cu o întrebare;
-cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
tanărul zise;
-erau egoişti şi răi,de aceea mă bucur că am plecat de acolo.
Bătranelul răspunse;
-aşa sant şi locuitorii acestei cetăţi.
Puţin după aceea vine un alt tănar la bătranel şi pune aceeaşi întrebare;
abia am sosit în acest ţinut,cum sant locuitorii acestei cetăţi?
 batranul îl intrebă;
-cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
 tanărul raspunse;
-erau buni,mărinimoşi,primitori,cinstiţi,aveam ataţia prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
atunci omul nostru îi răspunse;
-aşa sant şi locuitorii acestei cetăţi
Dar un martor la discuţiile dintre bătranel şi cei doi tineri,intrigat de răspunsurile omului, i-a spus cu reproş...
-cum poţi da două răspunsuri total diferite la aceeaşi întrebare?
-fiule, spuse bătranelul,fiecare poartă lumea în propria-i inima.
Acela care nu a găsit nimic bun în trecut,nu va găsi nici aici nimic bun.
Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va gasi şi aici
oameni credincioşi şi de încredere.
PENTRU CĂ OAMENII SANT AŞA CUM ŞTIM NOI SĂ-I DESCOPERIM !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu