Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

sâmbătă, 26 februarie 2011

O poveste frumoasa!




În cabinetul unui doctor intrăun bătrin bandajat la un deget.
-Sunt foarte grăbit caci am o întalnire fixata pentru ora 09:00 şi fiecare minut este important.
Asistenta ii desfacu bandajul şi cum rana nu era gravă, se apucă să o dezinfecteze.
Începand o mică conversatie, întrebă ;
-Cit de urgentă este întilnirea ?!
Bătrinul spuse că trebuie să meargă neaparat la casa de bătrani,
 aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun împreună cu soţia.
Politicoasă, asistenta se interesesa de sănatatea soţiei.
Senin bătranul domn povesteşte că soţia, bolnava de Alzheimer,
stă la casa de bătrani de mai bine de 7 ani.
Gandindu-se că soţia putea fi agitată de întarzierea lui, asistenta se grăbi s
ă-i trateze rana, dar batranul senin îi explică ..
-ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine sunt”...
Atunci ea întreabă mirată:
-Şi dvs. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?
-Cu un suras dulce şi o mangaiere pe mană acesta răspunse:
-E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea...
Oare aceasta este dragostea adevarată? Nu neaparat fizică şi nici romantică în mod ideal...
să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este,
ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întamplat.
Persoanele fericite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru,
ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au..
Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ..ci să ştii să dansezi în ploaie..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu