Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

marți, 22 februarie 2011

De esti singur iubite…

                                                                             


... lasă-mă să vin la tine...
Pe la miezul nopţii, poate, şi-ai să vezi căt e de bine.
Vom pluti spre orizonturi, cu al gândurilor zbor,
Şi ne-om face din trecuturi, drum spre timpul viitor.
Adevărul lumii totuşi, pune un accent ciudat
Pe-o altă realitate, si pe tot ce s-a întâmplat.
Voi veni în vis la tine, voi veni când n-ai să ştii,
Să nu dormi în astă noapte! Ca să poţi din nou să-mi fii...
Ce mi-ai fost candva, odată...zambetul de căpătai.
Seara când e-ntunecată, se iveşte-n prag la tine,
Şoapta-mi este zbuciumată, de un gând ce-ţi aparţine.
Viscolul dacă se simte, e un foşnet minunat,
Adevărul tu găseşte-l, cât eu încă n-am plecat!
Mai aproape de-ntrebare, gândul caută răspuns,
Adevarul poate doare, când de vis este pătruns,
Pe deasupra de consoane, litera e un cuvânt,
Poate plouă pe diseară ,dintr-o aripă de vânt...
Eşti prea singur, iubite? Noaptea sunt mereu cu tine,
Pe la miezul nopţii-n taină, te privesc când somnu-ţi vine,
Cerul iarăşi ne deschide, drum spre timpul viitor,
Trebuiau sa fie toate, nu-i nimic întâmplător.
Publicat de la
Etichete:

Un comentariu:

  1. Trandafirul-roz22 februarie 2011 la 12:18

    Iubito fi a mea mireasă

    Hai! Să mergem pe câmpuri nesfârşite
    Noi amândoi ţinându-ne de mână,
    Cu inimi să ne bată fără frână
    Şi să-ţi ofer iubiri nebănuite.

    Hai! Iubeşte-mă şi curge-mi iar prin trup,
    Să simţi a mele arzătoare buze,
    Cum rătăcesc prin a tale bluze,
    Iar acum de dragul tău, eu încet le rup.

    Aroma ta de proaspătă iubire,
    În aşternut meu alb imaculat,
    Împreună cu un dulce sărutat
    Dau trupurilor noastre clocotire.

    În noapte vom fi aprinşi şi-mbrăţişaţi,
    Dogoritori, contopiţi noi amândoi,
    Iar în pat să fim doar unul şi nu doi,
    Fericiţi şi la iubire condamnaţi.

    Hai! Iubito să fi a mea mireasă,
    Eu să fiu al tău amant, soţ şi iubit,
    Ca să ne iubim mereu la infinit,
    Iar tu din zi în zi fi mai frumoasă.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)