Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

marți, 22 februarie 2011

Ai să ma uiţi

                                                       
Ai să mă uiţi, sunt sigură, că-s prea departe
Iar tu, pentru prea mult timp lipseşti!
Mă vei uita – că departarea-i mare

Iar distanţa dintre noi, e şi mai grea…

Cu ochii-ti larg deschişi de tristeţe

Îmi vei urmări  zborul, spre alte zări razleţe
Topindu-mă ca norii-n depărtare....
Poate că ochii mei  vor lăcrima.


Cateva  lacrimi calde , în amintirea ta;
Iar gandul meu, mahnit î-mi va privi zborul,
Înţelegând că m-ai  pierdut...şi te-am pierdut.
Te-oi plânge-n ritmul meu, în gandul meu, uşor...

Iar glasul meu, va duce gandul mai departe...
Dorind parcă, s-ajungă grăbit pană la tine. 
Apoi...încet îţi vei şterge-o lacrimă, la fel ca  mine,
Plângând, şi-oftand... că nu mai suntem împreună. 

Te vei gandi cu dor, la tot ce-a fost, şi-ar fi putut să  fie.

Şi-atunci.. încet, în cinstea mea, vei ridica paharul…
Smulgandu-mă din pieptul tau, din cadrul palidului vis,
Întunecandu-ţi-se chipul…ca ziua când se-afundă în zare.


Abia atuncia, tu vei simţi că timpul a sosit,
Cand lacrima fierbinte-ţi va curge-ncet, la vale
Pe obrazul tău, ce altadată îl luam în palme cu ardoare.
Şi-atunci iubite tu vei şti, c-am fost ceva ce va mai apare.

Un comentariu:

  1. Mai albă ca luna strălucitoare,
    Ai buzele mai roşii decât focul,
    Privirea mereu mai arzătoare,
    Tu reprezinţi în viaţa mea norocul.

    Neprihănită apari în viaţa mea,
    Nepreţuită cum e o comoară,
    Cu iubirea toată vin în faţa ta,
    Să te sărut frumoasă domnişoară.

    Eu sunt robul tău, tu îmi eşti stăpâna,
    Iubirea şi viaţa îmi vei lumina,
    Că tu eşti pe lume numai una.

    La tine când mă uit, simt un fior,
    Fiorul nemărginitului amor,
    Fior de care mi-a fost atât de dor.

    RăspundețiȘtergere