Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

joi, 6 februarie 2014

Trandafirul


Un trandafir căzut în zăpadă,
Este imposibil ca să nu se vadă...
Petalele catifelate i-au îngheţat,
Dar nimeni, nimeni nu l-a ridicat.

Cu multă ciudă, el, a fost aruncat,
Iar de sufletul lui nici nu i-a păsat!
Îşi va pierde bucuria de a trai,
Căci zapada rece îl va acoperi.

Ea, îl va îngheaţa în a ei tacere…
Şi…nu este nimeni să-l salveze.
Sigur!  Va muri ca un rege în exil,
Ştiind că totul, îi va fi  imposibil…

Căci zăpada, în cele din urmă…
E-n stare din inimă să-i smulgă,
Tot ce mai are, şi ultima suflare …
Fiindu-i propria înmormântare.

Sub mantaua-i rece, atât de moale,
Simte cum trupuşorul i se înmoaie.
Simte că nimic nu mai poate face …
Simte că sufletul i-a adormit în pace!

Versuri, Maria D.

Bucureşti, 19.01.2014
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)