Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

luni, 10 februarie 2014

Să-mi scrii…


…câteva cuvinte, doar atât!
Cuvinte ce să-mi aducă vise-n zori,
Când măritului soare i se v-a fi urât,
Să se mai ascundă pe după nori…

Să-mi pui în ele tot ce tu ai adunat…
Din ochii mei, când tainic m-ai privit.
Atunci, când sufletul, eu ţi-am sărutat…
Și cu speranţa-n el, eu m-am hrănit.

Să-mi scrii ceva frumos sub clar de lună,
Și despre tot ce ne animă când visăm…
Să-mi scrii că mai putem oferi lumină,
Că putem iubi, şi mai putem să învăţăm.

Să-mi scrii atunci, când noaptea vine…
Și nimeni, nici luna, nu te va putea opri.
Să-mi scrii ca te gândeşti intens la mine,
Și că din cuvinte înșiruite, mă poţi reclădi.

Să-mi scrii…

Versuri, Maria D.
București, 05.02.2014
Publicat de la

2 comentarii:

  1. Unknown17 februarie 2014 la 16:49

    Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa si nu putem zbura decit imbratisindu-ne unul pe celalalt...

    RăspundețiȘtergere
  2. Speranţa_201320 februarie 2014 la 09:35

    Asa este, din pacate multi dintre noi in aceasta viata nu reusim sa ne gasim perechea pentru putea forma un tot unitar, ca astfel impreuna sa putem atinge culmile cele mai inalte prin insasi zborul nostru. Multumesc mult pentru comentariul facut.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)