Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

luni, 10 februarie 2014

Blacky… (dedicată câinelui meu drag!)

                          

Tu mi-ai fost al casei mele credincios,
Și te-am iubit, și te-am îngrijit cu drag.
Prindeai mereu când ţi-aruncam un os,
Şi-apoi cu grijă mare îl rodeai pe prag.

Nu conta că era ploaie, ninsoare ori vânt,
Când veneam acasă,tu ne săreai-nainte!
Of! Şi tare mult îţi mai plăcea să te alint,
Șoptindu-ţi la ureche cele câteva cuvinte.

Tu ştiai să fii însă, și foarte neiertător,
Şi-ţi scuturai mereu coama de mânie,
Când îndrăznea cineva, vreun trecător,
De poarta noastră, cumva să se apropie.

Până  într-o iarna grea, iarnă de neuitat,
Când ai casei stăpânii, afară m-au dat.
Nici credinţa ta, nici a mea n-o mai voiau!
Pe-atunci, nu știau că de jale se înconjurau.

Acum curtea le este stingheră fără noi!
Probabil au sperat că voi reveni înapoi.
Ai rămas în curtea lor doar un stingher,
Și ca tine, și eu, stingheră în iarnă și-n ger.

Dar oameni buni, atunci m-au ajutat...
Şi de iarna grea si de ger, eu am scăpat.
Acum stau singură, dar tot în casa altora,
Tu cu ei, dar tot singur, şi nu te pot vedea. 

Nu te-am înlocuit de-atunci cu nimeni…
Chiar de zilele uneori mi-au fost pustii.
Aș vrea să știi că gândul îmi e mereu la tine,
Iar iubirea pentru tine, nimeni n-o poate stinge!

Versuri, Maria D.
București, 10.01. 2014










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu