Pentru prietenii adevăraţi din viaţa mea!
Am pornit împreună…
A fost un început!
Am rămas împreună…
A fost un progres!
Am izbutit împreună…
A fost un succes!
Mai întotdeauna mi-a plăcut să-mi
imaginez că…viaţa este ca o stradă.
O stradă pe care oamenii trec şi
petrec în goana lor pentru cele cotidiene şi nu numai. Uneori prea grăbiţi
alteori dimpotrivă, parcă ieşind la promenadă…pe strada
pustie sau aglomerată…
Este adevărat că unii care trec pe
stradă, au tălpile murdare, încarcate cu prea mult noroi şi nu le pasă căci
ştiu că au şi ei rolul lor pe această stradă.
Trecerea lor pe strada ta, te fac
să devii mai atent şi să încerci să conştzientizezi ce fel de Om vrei să
devii ca să înveţi astfel să fii cât mai bun în viaţă.
Însă cei pe care vrei cu adevărat
să-i pastrezi în sufletul tău, sunt oameni frumoşi, oameni care şi-au lăsat
poarta sufletului larg deschisă, astfel să-ţi poată pătrunde acolo mai uşor,
oameni aidoma ţie, oameni cu gesture simple care reuşesc să-ţi schimbe ziua,
uneori chiar viaţa. Sunt acei oameni care te salută jovial, cu zâmbetul mereu
pe buze, care-ţi deschid uşa când ai mâinile ocupate, oameni care se apleacă
să-ţi ridice în graba ceea ce tocmai ai scăopat pe jos, sunt oamenii aceea care
mereu cred în tine şi-n forţa ta interioară
şi care-ţi dau mereu curajul de-a merge mai departe, îndemându-te cu
calm şi pricepere acolo unde cred ei că-ţi este locul şi unde sunt siguri că
prin forţe proprii vei putea învinge spunându-ţi mereu… “ Hai, curaj! Ai să
vezi că totul va fi bine!” Aceşti oameni îţi rămân cu adevărat în minte, dar
mai ales în suflet…şi tot ce-ţi mai doreşti este ca Tu, la rândul tău să poţi ajunge un Om frumos în sufletul
altcuiva.
Acelor oameni,
eu vreau astăzi să le mulţumesc pentru tot şi toate, dar mai ales pentru
preţuirea lor în sufletul minunat şi să-i asigur că mereu, atât timp cât voi
trăi, ei se vor bucura de toată stima şi respectul cuvenit din partea mea.
Acelor oameni,
eu vreau astăzi să le mulţumesc pentru îndrăzneala de-a fi păşit pe strada mea,
chiar de le era necunoscută şi să le mărturisesc cu mâna pe suflet că fără de
ei, strada mea ar fi fost pustie astăzi.
Vouă
prieteni dragi v-am închinat astăzi din prea plinul sufletului meu, aceste
versuri care nu sunt altceva decât rodul prieteniei şi atenţie cu care, mereu voi
m-aţi înconjurat. Vă mulţumesc şi deopotrivă vă preţuiesc!
Aceeaşi
dintotdeauna…
Mariana
Dumitrescu.
Pentru voi prieteni!
În viaţa mea voi aţi intrat prieteni,
Pășind printre amarele-mi tăceri.
Tăceri ce m-au purtat spre amăgiri,
Şi prin nisipul fin al viselor de ieri.
Pășind printre amarele-mi tăceri.
Tăceri ce m-au purtat spre amăgiri,
Şi prin nisipul fin al viselor de ieri.
În voi, eu m-am privit ca-ntr-o fântână,
Ce mi-aţi umplut-o prin descătuşate ploi,
Atunci, când uşor m-aţi prins de mână…
Iar tristeţia… mi-aţi alungat-o tot voi!
Rămâneţi prieteni dragi cu mine-alături…
În frumosul meu vis de eternă primăvară!
Rămâneţi ca să-mi fiţi arcuş, prieteni buni,
Iar pentru voi, eu să rămân bătrână vioară,
Care-i învăluită în întunecatu-i rubiniu,
Iar împreună, noi poveşti să depănăm…
Poveşti despre cum a fost şi vrem să fim.
Pentru că doar prin voi, eu pot să respir!
Veruri Maria D.
