Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

joi, 3 aprilie 2014

A noastră cruce!


Tăicuţul nostru sărmanul…
Prea de timpuriu s-a stins.
Şi am rămas doar cu unul:
măicuţa, apoi şi ea s-a dus.

Domnul aşa ne orânduise,
Ca pentru noi să se sacrifice.
Ea singură să ne fie şi tată,
Şi mamă. Amândouă deodată!

Dar mai apoi s-a stins şi maica,
Şi sufletu-i ușor s-a înălţat la cer.
Iar noi abia atunci în lumea asta,
Am înţeles cum e să fii stingher!

Am plâns-o amândoi cu-amar,  
Cu lacrimi mari și fierbinţi.
Lespedea când un biet gropar,
Peste ea a pus, eram înnebuniţi!

În inimile noastre, și durerea…
Şi rana ne fusese atât de grea,
Încât simţeam cum sângera,
Şi nu găseam nicicum alinarea.

Rana asta veche, ea s-o vindeca,
Când Domnul la El ne-o chema.
Dar până atunci noi rămânem,
Ce ne-a fost hărăzit și suntem…

Biete cruci între cer şi pământ,
Din porunca Domnului Sfânt!
Cruci ce le vom duce-n spate…
Cât vom putea până la moarte!

Versuri, Maria D.
Bucureşti, 25.03.2014

Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)