Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

duminică, 1 septembrie 2013

Frăţiorului meu!

Ai fost şi încă-mi eşti rază de soare
Lumină şi căldură în zorii dimineţii…
Tu frăţioare, faci clipa să nu doară,
Şi-mi dai mai mereu  savoare  vieţii!

Eşti frăţiorul meu drag şi minunat,
Darul ce parinţii noştrii mi l-au lăsat,
Când din această lume, ei au plecat.
Eşti darul meu nepreţuit şi-adevărat! 

Când mi-a fost greu, mereu m-ai ajutat,
Cu zâmbetul şi vorba bună ce mi-ai dat.
Cu tine împreună, de toate eu uitam…
Când lacrima din ochi,  tu mi-o adunai!

Eşti prietenul cel mai de pr şi adevărat,
Pe care bunul Dumnezeu, mie mi l-a lăsat!
În tine sunt doar sentimente adevărate,
Care reflectă din plin, dragostea  de frate.

Eşti omul ce adesea m-a vegheat în noapte,
Chiar de uneori, tristeţea nu-ţi dădea pace!
Eşti Omul simplu care strigă după adevăr,
Şi cel ce mi-a ghidat în viaţă… al meu zbor.

Datorită tie, astăzi strălucesc sub soare,
Datorită ţie, mi-am văzut fetiţa mare!
Prin efortul tău am devenit învingătoare,
Când nu mai credeam că voi avea scăpare! 

Ţie, frăţorul meu drag, pentru tot ajutorul, 
Ţie, cel care de lacrimi mi-ai şters obrăjorul 
Ţie ,frăţiorul meu drag, astăzi îţi mulţumesc,
Căci datorită grijii tale… eu astăzi trăiesc!

Versuri Maria D.

Braşov 28 August 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu