Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

duminică, 1 septembrie 2013

De-aş şti…

Dac-aş şti pe unde trece fericirea…
Pe-aleea ei mi-aş îndrepta privirea,
Şi tare-aş vrea să-i zic câteva vorbe…
Acolo unde eşti, necazul să ţi-l spele.

În calea ei doar bucurie să-ţi aducă,
Iar chipul tău, de veselie să-l inunde.
Liniştită, ea  să ţi se aşeze la masă…
Să ţi se pună-n suflet şi să nu mai iasă!   

Iar eu, eu îmi doresc să fiu împlinită…
Şi alături de tine, mereu să fiu fericită!
Aş vrea să te încrezi în ceea ce spun…
Căci îmi doresc, tot ce este mai bun!  

 Când braţul tău, talia-mi va-nconjura,
Aş vrea să-i simt tremurul şi puterea...
Căci alinare-aş vrea mereu să-mi fii, 
Ca de necazuri să uit, să nu mai ştiu!

Din ochi… să-mi ştergi uşor lacrima,
Ce pe obrăjori încet şi lin coboară…
Iar din suflet…să-mi alini durerea,
Când voi simţi că totul mă doboară!

Nu ştiu dacă să mă bucur sau ba!
Dar ştiu, că tu, m-ai alungat tristeţea,
Din serile mele pustii, şi din nopţile lungi…
Când îmi doream, singură să nu mai fiu!

Versuri, Maria D.

Braşov, 25 August 2013
Publicat de la

Un comentariu:

  1. Unknown23 decembrie 2013 la 18:20

    Cadoul meu cel mai râvnit

    Ce-ai zice, dacă-ţi pui o fundă mare
    Şi-n şoapte dulci ca mintea să-mi îmbete,
    Tu fără să-mi fi pus vreo întrebare,
    Vei fi cadoul ce-l găsesc în ghete?

    Să-mi fii şi nebunie şi păcat
    Să-mi fii ce vreau şi tot ce am în minte!
    Că am răspuns, când moşul ma-ntrebat…
    ,,Am fost, îţi jur, un băieţel cuminte!’’

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)