A trebuit să învăţ că doar pentru mine, trebuie să-mi canalizez energia şi ambiţia…şi să iau oamenii aşa cum sunt! Să nu mă mai chinui, să-i înţeleg şi să-i cunosc, ci doar să-i văd şi să-i simt puţin, iar dacă sunt ceea ce îmi trebuie să-i păstrez, iar dacă nu…să fug cât pot.
A trebuit să învăţ că prietenia nu mai este, ceea ce am fost eu învăţată, că ar fi! Acum prietenia este doar un troc de fapte, un troc în care trebuie să se menţină un echilibru.
Ar trebui să învăţ să nu-mi mai exprim bunele intenţii, sfaturi sau păreri, pentru că par atacuri la persoană, şi să accept, pentru că nu toţi oamenii pot fi deschişi, sinceri, încrezatori, chiar dacă din partea mea simt deschiderea, sinceritatea şi toată încrederea de care pot da dovadă.
A trebuit să învăţ ce-nseamnă dezamăgirile, ca să nu mai am atâtea aşteptări din partea altora, dar mai ales să înţeleg că…în viaţă aşteptări nu poţi avea decat de la tine!
A trebuit să învăţ , să nu mai pun atâta suflet în orice, să nu mai dau atâta atenţie unor lucruri care nu-s ale mele, şi să fiu egoistă, şi să învăţ să-mi păstrez şi pentru mine, câte ceva din sufletul meu.
A trebuit să accept să-mi preţuiesc mai mult lacrimilre, să nu le mai vărs pentru oricine , care aruncă cu vorbe, doar că să vadă aceste lacrimi. A trebuit să învăţ să-mi păstrez calmul, să-mi domolesc temperamentul vulcanic, şi să-mi conserv neuronii, din care în curând îmi va rămâne doar unul şi ăla în comă!
Doar eu singură, am putut face câte ceva din toate acestea şi voi mai încerca să fac pentru mine, pentru sufletul şi nervii mei. Nu am un “safe mode” pe care să ştiu să-l activez… ştiu să fiu doar EU! Un om mult prea deschis, recunosc, uneori poate prea impulsiv, dar foarte sincer, pentru foarte mulţi din cei ce-mi sunt în preajmă. Însă, promit că aşa cum am învăţat multe, luând palme peste faţă de la viaţă, tot aşa voi învăţa şi această lecţie a egoismului şi a nepăsării.
Sigur aşa, nu voi mai fi dezamagită, nu voi mai vărsa lacrimi şi nu-mi voi mai ucide puţinii neuroni pe care-i mai am!
Pentru că sigur, voi mai avea nevoie de ei!
Având în vedere multele dureri şi multa suferinţă de pe lume , un an mai bun , este dorinţa cea mai frumoasă, pe care o pot adresa cititorilor acestor rânduri.
Dar ţinând cont de calitatea umană , a celui de lângă noi , mai ales când necesită ajutor , îngăduiţi-mi să cred că a ne ura unul altuia şi ..un om mai bun , cu aplicaţie personală , reprezintă coroana frumuseţii caracterului şi sufletului uman !
- ŞI TOTUŞI , EXISTĂ ŞI OAMENI BUNI !
- ŞI TOTUŞI , EXISTĂ ŞI OAMENI BUNI !
Omul bun simte că aduce împlinire, trăieşte prin bucurii, respectă libertatea celorlalţi.
Nu ne naştem buni sau răi, doar trişăm în jocul valorilor şi al principiilor.
Câţi îşi pun întrebări, câţi analizează, câţi nu se folosesc de indiferenţă? Mulţi....
Bucureşti, 23 Martie 2012
M.D.
Este cel mai realist și frumos eseu pe care l-am citit în ultima vreme. Felicitări! Totuși vreau să adresez o rugăminte acestui suflet sensibil:„Te rog nu renunța la inocența atât de frumoasă a copilăriei! Nu te transforma, ci ignoră prostia și invidia, nu-ți otrăvii sufletul!”
RăspundețiȘtergere