Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

vineri, 23 martie 2012

Cât trăim!




Cât trăim, ca furnica adunăm,
Pentru a noastră bunastare...
Dar apoi seama, cu toţi ne dăm …
Că într-o zi, toate, pot să dispără.

Aparem în viaţă printr-un miracol!
Un miracol, ce încă, nu este definit,
Deşi avem în noi, câte puţin din tot,
Ne ia mult, pentru că învăţăm încet!

Apoi, pentru că nimic, nu e fi suficient…
Repede-ncercăm vieţii să-i luăm înainte.
Ne dorim ceva, dar după ce-am obţinut,
Mereu ne macină, alte şi alte dorinţe!

Vrem mult, parcă din ce în ce mai mult.
Şi începem o cursă nebună şi bâjbâim…
Prin întuneric, şi uităm de ce-am venit,
Pe această lume şi nu ştim cum să trăim.

Clipele trec, şi înapoi,nu se mai întorc... 
Iar în suflete, doar amintirile ne rămân.
Ele sunt nepreţuite şi le păstrăm în noi,
Şi nicicând pe lume, ele, n-au aseamăn.


Versuri, M. D.
Bucureşti, 22 Martie 2012
 

"Nu ceea ce avem în buzunare este important, ci ceea ce avem în inimă"

6 comentarii:

  1. Frumoase versuri!
    O primavara frumoasa si relaxanta sa ai!
    Coltisor de Rai

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoasa mea

    Pe tine oare Phidias te-a dăltuit?
    Iar zeii mie mi te-au dăruit
    Într-o dimineaţă, când trist veneam acasă
    Cu ochii obosiţi şi faţa trasă…
    Atuncea solul zeilor cu tine la mine a venit
    Şi te-am privit,
    De-atâta frumuseţe am rămas vrăjit.
    Aveai părul strâns, ochii strălucitori,
    Faţa îmbujorată, buze senzuale,
    Trupul ademenitor, cu linii mai domoale
    Umerii frumoşi, rotunzi, pieptul bogat
    Talia conturată, abdomenul plat
    Şoldurile ţi-s largi, provocătoare,
    Fese tari rotunde, ademenitoare
    Coapse puternice
    Dar cu genunchi şi glezne fine
    Toate dorurile să mi le aline.
    Iar după ce solul a plecat
    Strâns te-am cuprins, te-am sărutat
    C-o funie de mătase de mine te-am legat
    Şi-n dormitor ne-am încuiat.
    Apoi ce-a mai urmat? Ce s-a-ntâmplat?
    Peste noi fericirea aripa-ncet şi-a scuturat…

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lasă-mă să-ti vorbesc de nopiţle în care adormi cu ochii strans închişi şi mana încleştată langă inimă, închipuindu-ţi pentru o clipă că auzi respiraţia ei lentă şi calmă langă tine.
      Dar deschizi ochii, şi priveşti locul gol, şi ştii sigur că ea a dispărut cu o secundă mai devreme, iar dacă aprindeai suficient de repede lumina ai mai fi văzut încă urma trupului ei disparand încet dintre cearşafuri. Dar…din păcate, niciodată n-ai aprins lumina suficient de repede.
      Lasă-mă să-ţi vorbesc de dimineţile în care te trezeşti căutand ceva nedefinit, dar atat de aproape încat cu siguranţă dacă încerci, ai să poţi să-l atingi.
      Atat de aproape... si totusi niciodata acolo. Atat de departe... Deschizi ochii si iluzia se risipeste brusc, lasand in urma pumnii stransi si un inceput de lacrima in coltul ochiului stang.

      Ștergere
  3. „Doar de atât suntem în stare în această viaţă?!!!
    Oare doar atât de puţin să fim în stare să putem?!!!
    Rămân totuşi la credinţa că, prin însăşi natura noastră,
    Putem mult mai mult de-atât! Contează doar să vrem.”
    Este exact:Lipsa voinței și indolența a făcut ca tânăra generație să pară bătrână înainte de vreme.Te felicit pentru felul realist în care vezi viața, cu tot ce implică ea!

    RăspundețiȘtergere