Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

sâmbătă, 24 martie 2012

Sufletul


Sufletul este locul unde se sedimentează
Bucuria, împlinirea, tristeţea, dragostea,
Dezamăgirea, şi de multe ori, fericirea.
Locul unde te poţi simţi ca acasă.

Locul unde cauţi liniştea şi pacea,
Locul unde primeşti pe cineva drag,
Şi care uneori, mai şi sângerează.
Şi doare, când acel cineva,pleacă din viaţa ta.

Este locul unde, în permanenţă cauţi,  
Dar, de fiecare dată găseşti altceva...
Locul unde, înălţat, te simţi adesea,
Şi doborât de trăirile pe care le ai.

Tremurând, încerci să le cercetezi,
Să le experimentezi, şi să le consumi.
Sufletul este locul tainic al cunoaşterii ,
Dar mai ales, locul în care la taifas, stai!

Amândoi, faţă în faţă cu adevărul,
Şi mereu povestind şi apoi, analizând,
Îndeaproape, fiecare reacţie avută ...
Locul unde, nu poţi să te eschivezi ...

Este ecranul pe care se derulează
Filmul vieţii tale , scenă după scenă!
Iar tu, ca un spectator umil şi cuminte ,
Stai şi priveşti fără să poţi interveni.

Fără să poţi sări peste momentele
Pe care le-ai trăit şi simţit, doar tu singur ...
În felul tău, unic! După ce filmul, se va fi încheiat
Multă vreme, rămâi aşa…nemişcat…

Dureros de nemişcat! Apoi cu mişcări încete,
Te apleci să aduni bucăţelele de suflet.
Bucăţele, ce s-au împrăştiat în toate direcţiile ...
Le reaşezi în forma ştiută, ce-o avea sufletul tău.

Dar în încercarea ta disperată, de a-l reîntregi ...
Oare chiar crezi, că vei reuşi ?! Ce este sufletul ???
Este însăşi viaţa din noi, iar fără suflet nu am exista.
Născuţi din ţărână, praf aruncat în ochii existenţei. 

Suntem suflete pierdute, la fel ca florile!
Iar apoi, aruncaţi în oceane de furtuni.
Suntem, doar nişte biete cruci vii,  
Între cer şi pământ. Asta suntem!

Versuri, M. D.
Bucureşti, 22 Martie 2012

4 comentarii:

  1. O caracterizare personală a sufletului, dar foarte aproape de adevăr și frumos exemplificată în versuri, calde, foarte sensibile. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cei mai fericiţi oameni nu dispun,
      În mod necesar, de tot ce este mai bun.
      Ei doar fac ceea ce este mai bun,
      Din tot ceea ce apare în drumul lor.

      Asa va percep eu pe dumneavoastra. un suflet plin de stralucire si lumina care radiaza in jurul celor cu care veniti in contact.
      Va multumesc!

      Ștergere
  2. De mă iubeşti, cu mâna fă-mi un semn,
    Că-n cinstea ta-i magnolia în floare
    Şi cerul plin de stele călătoare,
    Ce doar iubirii îi mai fac îndemn.

    Iubito, tu ai buzele de miere
    Şi pielea ta sub gura mea se coace,
    Inimii noastre-i place să se joace,
    Iubirea-n parul tău e adiere.

    Te vreau iubito lângă mine-aproape.
    Ca visul trec ore de iubire,
    Chipul meu umple-a ta privire,
    Când ochii tăi schimbă mii de ape.

    Eu să fiu un răsfăţat de soartă.
    Şi-n braţe să îmi cazi gingaşă floare,
    Iar dorul să nu simtă că mă doare,
    Când iubirea către rai mă poartă.

    Nu-ţi voi rosti cuvinte la-ntâmplare
    Ci doar de adevăruri pline.
    Valuri să te poarte înspre mine,
    Că din portul meu nu ai plecare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am obosit!

      Când te-am întâlnit,mi-am dorit iubirii,să-i
      dau glas,
      Atunci credeam,că tot ce simţeam,rima doar cu tine.
      Apoi,mi-am dorit,pe cerul tău albastru,să fac popas,
      Târziu,în nopţile când,stelele pe cer,luceau străine.

      De-atunci,am alergat mereu,într-un cerc nebun,
      Parcă,întruna dorind,măcar o rază de lumină.
      Apoi,mi-am mai dorit să pot să zbor,să-ţispun…
      Aşa credeam! Că te-ai născut,doar pentru mine..

      Dar cerul,prin gestul tău,s-a ascuns deodată-n ploi,
      Iar paşii mei,de-atunci… întruna,strivesc destine.
      Am obosit să mai aştept,o clipă pentru amândoi…
      Am obosit s-aştept mereu o clipă,care nu mai vine.

      Versuri, M. D.
      Bucureşti, 1 Aprilie, 2012

      Ștergere