Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

vineri, 23 martie 2012

Ochii verzi



Adoră-mi ochii verzi, şi mângâie-i de-i vezi,
Pentru că au lumină-n ei, şi lacrimi, şi scântei.
Admiră-mi ochii verzi, şi spune-le poveşti…
Atunci, când ei, cu dragoste, şi dor te privesc.

Dar… în ochii-mi  verzi, să nu te-ncrezi,
Când străluciri de foc, tu vei zări în ei!
Sunt umbre fără de noroc, şi licăr jucăuş,
Care, tresaltă în ei, uneori…neînţeles.

Când lacrimi reci ca marea, alunecă din ei,
Oferă-le un uşor şi blând, sărut pe pleoape…
Iar ploaia, izvorâtă din ei, iute se va pierde,
Şi zâmbetul va reapare, şi te vei pierde-n ei.

Dar ai grijă! Stai deoparte, când vei constata,
Că ochii-mi sunt, mai verzi decât smaraldul.
Chiar de te-ngheţă din privire, şi-ţi zguduie suflarea,
Nu-ţi fie teamă! Sunt totuşi blânzi, buni şi credincioşi.

Numai… să nu-ţi treacă prin minte, cumva…
Să încerci, în vreun fel, să-i trădezi cândva…
Abia atunci, vei putea simţi, pe pielea ta,  
Cum rapid, se transformă,  în ochi de felină…

Versuri, M. D.
Bucureşti, 21 Martie
Publicat de la
Etichete: ,

2 comentarii:

  1. trandafirul-roz volumul doi23 martie 2012 la 11:57

    Ce-i de zice lumea, să nu-i crezi?
    Eu tot am să cred cei doi ochi verzi.
    Ochii ce i-am văzut aseară,
    Seară fierbinte ca de vară.

    Mă plimbam cu câinele spre râu,
    Privind o fată subţirică-n brâu.
    Dar când a-ntors capul spre mine,
    Mi-a îngheţat sângele în vine.

    Ochii cei mai frumoşi din lume,
    Mari, verzi, parcă făcuţi anume,
    Să ştiu că în fine am aflat,
    Ochii ce mereu i-am căutat.

    Intimidat, pe loc am rămas,
    Înmărmurit şi fără glas,
    Privind ochii ce m-au fermecat,
    Nici n-am simţit, că a plecat.

    Şi mi-a rămas de ieri să caut pe râu
    Pe ea, pe fata subţirică-n brâu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Speranţa_201323 martie 2012 la 15:11

      Cineva mi-a spus odată că nu e sănătos să priveşti prea multe filme.
      Sau să citeşti poveşti de iubire.
      În definitiv, toate reprezintă vise, aspiraţii,creaţii ale unui om.
      Si-atunci îţi vine să te întrebi:şi totuşi,nu există iubire perfectă şi fară pată?
      Ce s-a întamplat cu "şi au trăit fericiţi pană la adanci bătraneţe"?
      Spune-mi!
      Numai că viaţa nu e niciodată aşa cum crezi. Viaţa e ceea ce se întamplă cu tine în timp ce faci planuri,te ia şi te aruncă şi te poartă pe unde nu te aştepti.

      Ștergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)