Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

joi, 14 aprilie 2011

Ochii tai!



Cand ţi-am zărit ochii pentru prima oară,
Am simţit căldura lor cum mă-mpresoară.
Şi mi-am dorit chiar din aceiaşi  seară...
Să fiu  frumoasă, ma frumoasă ca o floare.

Fiinţa mea s-a umplut de-atunci de tine,
Număram zilele, și-mi era atât de greu.
Mă întrebam… când vei veni la mine,
Dar nu să cumva să fie prea tarziu... 

Cu tine adormeam seară de seară!
Când mândri zorii ai zilei mijeau...
Tot mai adesea-mi aminteau de tine,
Chiar dacă tu erai departe de mine.

Iar mândrul soare când răsărea…
Cu raza-i blândă, caldă, mă împresura.
De atunci, iubitul meu în fiecare seară
Găndurile mele,  doar la tine zboară!!!

 Versuri, Maria D.
București, 2011.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)