Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

marți, 3 aprilie 2012

O frumoasă amintire!


Nu ne-am întâlnit niciodată faţă-n faţă!
Dar cu deosebită grijă, ştim să ne oferim,
Ori de câte ori avem posibilitatea…
Gândurile, şi ne urăm ceva frumos…

Ne amăgim cu speranţa zilei de mâine…
Ehei! Dar cât este frumos, nu-i aşa?!
Suntem  prieteni, pe durată nedeterminată…
Eu sunt o lacrimă, iar tu, eşti o blândă adiere…

Şi  împreună, completăm acel gând.
Nu avem interese, nu avem justificări!
Ne completăm timpul ce ne prisoseşte,
Încercând astfel, să ne apropiem sufletele…

Şi-atâta timp, cât vom avea ceva de spus…
Vom fi prieteni, şi gândul ni-l vom împărtăşi.
Apoi… când nu vom mai avea nimic a spune…
Vom deveni, doar o frumoasă amintire.

Versuri, M. D.
Bucureşti, 2 Aprilie, 2012
Publicat de la

Un comentariu:

  1. trandafirul-roz volumul doi3 aprilie 2012 la 15:52

    Aş vrea să fiu rochiţa ta,
    Trupul cu drag să-l înfăşor,
    Să uit de toate şi de dor,
    Să fii aşa în preajma mea.

    Dogoarea să ţi-o simt mereu
    Cu mintea înfiorată,
    Iar tu mică, adorată
    O parte fii din trupul meu.

    Ţi-mbrac umerii fremătând
    Şi talia frumoasă,
    Iar sânii strâns să ţi-i cuprind.

    Când vom ajunge acasă,
    Încet, încet să mă dezbraci,
    Şi să ne iubim ca...nişte draci.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)