Mi-e dor să mai aud marea cântând,
În briza dulce, ce-nvăluie dimineţi.
Mi-e dor, de glasul undei fremătând,
Şi de iubirea, precum o văd poeţii.
Mi-e dor , să mai simt mirosul crud,
Al frumoaselor flori de primăvară!
Mi-e dor, de valul care-mbracă când,
Aud ecoul nesfârşit, al viselor de vară.
Mi-e dor, să mai pot privi de-aproape,
Către răsăritul minunat… cel din adânc.
Şi-mi este dor, de curcubeul dintre pleoape,
Ce, de când lumea, zace, între cer şi pământ.
Mi-e dor, şi de asfinţitul frumos, şi cald,
Şi de norii, ce îmbracă-n asfinţit, zarea.
Mi-e dor, când ceru-n asfinţit, adoarme,
În briza dulce, ce-nvăluie dimineţi.
Mi-e dor, de glasul undei fremătând,
Şi de iubirea, precum o văd poeţii.
Mi-e dor , să mai simt mirosul crud,
Al frumoaselor flori de primăvară!
Mi-e dor, de valul care-mbracă când,
Aud ecoul nesfârşit, al viselor de vară.
Mi-e dor, să mai pot privi de-aproape,
Către răsăritul minunat… cel din adânc.
Şi-mi este dor, de curcubeul dintre pleoape,
Ce, de când lumea, zace, între cer şi pământ.
Mi-e dor, şi de asfinţitul frumos, şi cald,
Şi de norii, ce îmbracă-n asfinţit, zarea.
Mi-e dor, când ceru-n asfinţit, adoarme,
Pe luciul minunat, al mării de smarald.
Mi-e dor, să mai privesc iarăşi în zare,
Şi să-mi mai fac visuri! Cum ar fi oare!
Mi-e dor, şi de acea domnişoară care…
Privea pământul, plângând în depărtare…
Versuri, M. D.
Bucureşti, 2 Aprilie, 2012
Înfioară-mă cu atingerea ta
RăspundețiȘtergereşoptindu-mi despre clipele
în care mă doreai…
Frumuseţea vieţii mele tu să fi,
alungându-mi vise neîmplinite…
Povesteşte-mi despre iubirea
care s-a născut în tine,
şopteşte-mi de tot ce acuma-s eu
şi iubeşte-mă cum n-ai iubit vreodată!
Femeia mea vei fi atunci când înfiorată,
cu un sărut îmi vei spune,
cât ţi-a fost de dor,
că ţi-a fost un dor nemărginit de mine…