Noaptea asta

                                                                    

Noaptea-i rece şi nu pot deloc s-adorm,
Fiori de dor în suflet, încet mi se răstorn
Râuri de lacrimi îmi curg uşor din ochi,
Cu gândul că poate-ai să te-ntorci!

Sunt tristă fără tine , nu pot nici să zâmbesc
Şiind cât te iubesc şi ce mult te doresc.
La capatul lumii aş merge dac-aş şti,
Că într-o zi te vei intoarce ...că poate vei veni!

Iubirea ce ţi-o port, e numai pentru tine!
Şi se tot adună-n suflet ,tu nu eşti langă mine.
Încerc din răsputeri s-o ţin cat mai aproape...
Cu gandul că-ntr-o zi ,îmi vei bate iar la poartă!

Poate-ai să te-ntorci, nu  pentru că mă ştii,

Ci pentru că voi fi trezit în tine, noian de amintiri.

Ce numai ele, pot lega două inimi de-odată,

Şi să le-mpreuneze mai mult ca niciodată.

În negura îndepărtării..

                                                                      

Eu, în negura îndepărtării,femeia ochilor tăi,

Rămasă singură aici, la capatul lumii,

Voi implora mereu zorii, chiar şi norii

Cu căldura sufletului meu, să poţi primi

În sufletul tău,fiecare dimineaţă-n dar.

Ca să te primenească acolo, la capătul lumii.

Iar darul meu de ţi se va părea,prea  puţin

Să ştii iubitul meu…ca nu-mi este uşor,

Să dau mereu dimineţilor,culoarea ochilor mei.

Şi să împrumut de fiecare dată,de la pietre mereu…

Din cand în cand putere, ca să-mi pot trai aici

Fără de tine,iubirea din sufletul meu…

Şi care o simt atat de aproape, cu fiecare noapte

Cu fiecare zi care trece, dar trece greu fără de tine,

Gandurile mele zburdă  la tine neîncetat,

Acolo unde eşti, şi sper mereu sa-ţi fie bine!.

Am vrea

                                                                                               

Am vrea să vedem viitorul într-o oglindă fermecată

Dar viaţa reală uneori, este mult prea crudă.

Am vrea să ne alinăm sufletul cu speranţe...

Până la urmă ,toţi suntem trecători... prin viaţă...

Trecători prin viaţa mea, a ta, a noastră, şi-a altora.

Ascultăm apusul de soare lovind pamântul, ascultăm norii plângând,

Ascultăm trecand aerul grăbit, de multe ori pe lângă chipul nostru,

Ascultăm glasul vieţii şi îndrăznind să credem, că vor veni şi zile mai bune.

Zâmbim cu speranţa, că fiecare dimineaţă e un nou început.

Că lumina privirii izvorăşte din sufletul nostru, şi că zâmbind

Îi vom bucura pe cei din jurul nostru şi în primul rând pe noi.

Ne scurgem ca nisipul dintr-o clepsidră mică şi gingaşă...

Vom învaţa ce e timpul, vom învăţa să atingem şi să iubim.

Şi cu toate acestea, chiar de viaţa ar fi-nsemnat

Despărţire...singurătate...sau tristeţe...

Viaţa-şi va fi meritat, fiecare bănuţ din preţul ei.

Cand noaptea se lasă

Acum, cand noapta încet se lasă,

Privesc la geam şi mă gandesc la tine,

La tine şi la dragostea noastră.

Şi mi-aş dori cu gandul să pot ajunge

În visul tău, ca să-ţi arăt tot dorul meu.

Să-mi scald privirea, apoi în ochii tăi,

Să te sărut, să te alint, în braţe să te cuprind

Apoi să-ţi spun…ce dor mi-a fost de tine,

Şi că mi-e dor de tot ceea ce-mi dăruieşti.

Iar, din oceanul viselor, mă rog îngerilor

Să-ţi dea din partea mea, un sărut pe obrăjor

Şi să-ţi spună încetişor…dormi în pace, SOMN UŞOR!!!

Iubire

                                                            

Să socotesc în ore sau în zile,
Tot timpu-n care singură am trăit
Până te-am găsit, sau regăsit, iubire,
Ar fi un chin prea mare şi nesfârşit.

M-au nins în ani, a-iernii grele neguri, triste,
Un ger cumplit sufletu-mi mereu mi-au apăsat…
Şi-atunci, m-am întrebat, cum poate să reziste,
Iubirea ta, într-un suflet atat de îngheţat?

Cu zâmbetul tău cald, primăvăratic
Tu, cel dintâi trecut acum între iubiri
Azi nu mai pot să fiu o-nsingurată,
Tu ştii să îmi alungi, tot frigul din priviri.

Ascult cum vantul vajaie-n în înserare
Şi muguri plini de viaţă cum se desfac,
Şi simt, în sufletu-mi pustiu, o dulce desfătare
De dor şi alinare,de parc-aş fi un mugur de copac.

 Trăiesc acum, de cand te ştiu,ca-ntr-o poveste…
Şi-un nou imbold mă-ndeamnă ca să fiu
Între ce-a fost candva, va fi… şi viul „este”viu
De-acea,acum doar în prezent trăiesc, şi vreau să fiu.

Pentru că primăvara-mi râde din nou în privire
Şi  dintr-un anotimp de mult uitat, tu m-ai readus
Iar eu îţi spun, “Bine-ai venit!” târzia mea iubire
Rămâi aici, tu, dorul meu, atat de aşteptat şi nespus…

IARNA GREA

Afară iarna-i tristă, iar printre fulgii albi de nea…
Îmi caut clipele trecute şi toate câte le-am pierdut...
De-odată, într-o mantie lungă, albă, parfumată…
Ai venit încet, spre mine, cu gandul de-a rămane-noapte...

Frumoasă a  fost sosirea ta, dar noaptea...minunata!
Ca ma apoi, cand zorii zilei se mijră, pe neşteptate,
Cu paşi nesiguri tu să pleci, la fel cum ai venit,
Prin noaptea-ntunecată, din acele locuri minunate...

Trist şi umed rămase acum, asfinţitul fară tine...
Soarele a plâns şi el puţin, ascunzandu-se de mine.
Dar mi-a trimis o pală mica de blandă adiere,
A nopţii mult prea lungi, care urma să vie.


Si-aşa, am început  să-mi fac din nou patul ca altădată,
Din visele mele frumoase…desprinse de realitate …
Mă întind şi lenevesc, gandindu-mă la cel pe care il iubesc.
În mintea-mi plină îl mai caut încă, şi sper să-l  întalnesc.

Cum să mai cer putere vieţii, când am trăit şi-aşa destul?
M-agăţ de-un vis uscat de vreme, şi vântul rece îl ascult.
Cântecul scurt de iarnă tristă, răsună-n noaptea lungă,
Pe care o petrec, si mă gandesc la cele, ce vor urma să vină.

Tu te-ai grabit mereu să pleci, şi mi-ai lăsat sufletul gol.
Poate fară sa vrei , fara să ştii…fara să te uiţi în urmă
Iarna asta-i tare grea, şi sufletul la fel de greu şi de  pustiu.
Îl simt la fel, ca atunci...cand l-am mai simţit candva,


Demult.cand nu mai speram, cand nu mai credeam că…
Cineva,  poate fară să vrea, va dori să intre  în viaţa mea.
Cineva care să mă dorească, cineva care să mă iubească.
Să mă ocrotească, şi cu sufletu-i bun, să mă liniştească.


Ce iarnă grea! Sufletul mi-e greu şi pustiit.
De-atat de multe grele, cred c-am oboist!
Parcă din adins, ceva mă face să simt cum inima se rupe.
De ce să-mi mai doresc să merg prin viaţă mai departe?!!!


Pe cărări anevoioase şi prin această amară pustietate?!!
Acum… cand sufletul mi-l simt, atat greu şi obosit de soartă?!! 
Cum să mai cred ca soarele va aparea din nou pe strada mea?!
Şi altcineva va mai dori sa păşească cu grijă în viaţa mea.

Ai să ma uiţi

                                                       

Ai să mă uiţi, sunt sigură, că-s prea departe
Iar tu, pentru prea mult timp lipseşti!
Mă vei uita – că departarea-i mare
Iar distanţa dintre noi, e şi mai grea…

Cu ochii-ti larg deschişi de tristeţe
Îmi vei urmări  zborul, spre alte zări razleţe
Topindu-mă ca norii-n depărtare....
Poate că ochii mei  vor lăcrima.

Cateva  lacrimi calde , în amintirea ta;
Iar gandul meu, mahnit î-mi va privi zborul,
Înţelegând că m-ai  pierdut...şi te-am pierdut.
Te-oi plânge-n ritmul meu, în gandul meu, uşor...

Iar glasul meu, va duce gandul mai departe...
Dorind parcă, s-ajungă grăbit pană la tine. 
Apoi...încet îţi vei şterge-o lacrimă, la fel ca  mine,
Plângând, şi-oftand... că nu mai suntem împreună. 

Te vei gandi cu dor, la tot ce-a fost, şi-ar fi putut să  fie.
Şi-atunci.. încet, în cinstea mea, vei ridica paharul…
Smulgandu-mă din pieptul tau, din cadrul palidului vis,
Întunecandu-ţi-se chipul…ca ziua când se-afundă în zare.

Abia atuncia, tu vei simţi că timpul a sosit,
Cand lacrima fierbinte-ţi va curge-ncet, la vale
Pe obrazul tău, ce altadată îl luam în palme cu ardoare.
Şi-atunci iubite tu vei şti, c-am fost ceva ce va mai apare.

Te simt în fiecare vis

                                                                                                                                             

Te simt în fiecare vis ... din fiecare noapte…
Şi-mi este  teamă doar să mă trezesc ...
Căci printre clipele reale, n-am să te mai găsesc.
Flacări încinse-mi ard destinul, în marea..cea mare

În sufletul tău, aş vrea să-ncerc să mă sting.
Cum să iubeşti o veşnicie fără să poti, să o atingi?!!!
Mă înfioară aşteptarea ... E mult mai grea decât credeam.
Şi mă sfaşie o durere mută, ştiind că tu eşti departei.

În vis ne-am tot iubit o vreme, apoi zorii au venit…
Şi soarele cu-a lui minune, fără să vrea ne-a despărţit.
O dulce vis! Să iei cu tine parfumul meu şi să nu-l uiţi
Iar de dorul tău va fi prea mare de  mine...

Şi-n gandurile tale, tu vei vrea să mă aduci,
Ascultă glasul vântului, din amurgul serii,
Şi-atunci  din zări îndepartate ai să m-auzi.
Te simt în fiecare clipa tazie din noapte...

Şi chiar de noi… n-am fi dorit să ne- ntalnim...
Povestea noastră a fost scrisă .. .Of , Doamne !!!
Cât de mult noi doi ne-am fi dorit…
Şi ce puţin ne-am mai  iubit !
 

Te simt...

                                                              
Te simt în fiecare vis ... mi-e teamă doar să mă trezesc ...
Căci printre clipele reale n- am să te mai găsesc.
Flacari încinse-mi ard destinul şi-n marea...
Sufletului tău aş vrea ca să mă sting.

Cum să iubeşti o veşnicie , fără să poţi să o atingi?!!!
Mă înfioară aşteptarea ... E mult mai grea decât credeam.
Şi mă sfărâmă o durere mută, ştiind că tu nu eşti aici.
În vis ne-om tot iubi o vreme, apoi zorii vor veni,

Iar soarele cu-a lui minune, fără să vrea ne-o despărţi.
O dulce vis! Să iei cu tine parfumul meu şi să nu-l uiţi
Iar de - ţi va fi prea tare dor de mine...
Doar glasul vântului din amurgul serii, să-l asculţi ...

Te simt în fiecare noapte, chiar de nu ne-am întâlnit,
Noi mereu, mereu ne-am tot iubit…
Povestea noastră a fost scrisă .. .Of , Doamne !
Cât de mult noi ne-am mai iubit !

E noapte acum...

                                 

                                               

E noapte-acum, si este prea tarziu.
E timpul ca să dormi, iubitul meu!
Nu mai fii trist şi nici nu mai ofta…
Visează-acum la mine, la dragostea mea.

Visează-mă că sunt acolo, cu tine…
Şi-ţi voi aşterne ca pernă,  sufletul meu,
Apoi, te voi înveli cu inima mea,
Iar tu alinta-mă în visul tău…

Săruta-mă aşa cum vreau eu.
Îmbrăţişează-mă apoi cu drag…
Dorindu-mă aşa cum te doresc şi eu.
Cu fiecare noapte,mai mult şi tot mai mult.

Stiu că-n fiecare clipă tu te gandeşti la mine
Şi ştiu că îti doreşti să fii aici, cu mine.
Acelaşi vis îl am şi eu, iubitul meu,
Să fiu langă tine mereu.

Ştiu că mă iubeşti, şi mă doreşti,
Numai pe mine, şi-aud în noaptea grea
Cum mă chemi mereu în visul tău.
Trimite-mi doar dragostea ta, iubire…

Iar eu, îţi voi garanta dragostea mea,
Ca iubirea ta, va sta la loc de cinste
Aici, adanc ascunsă  în inima mea.

Strange-ma-n brate