Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

sâmbătă, 12 martie 2011

In ceaţa însingurării

                                                  


În ceaţa-nsingurării din sufletele noastre ,
În doruri nespuse , pierdute-n depărtare...
Am regăsit speranţa iubirii amăgitoare,
Zbătandu-se în pieptu-ţi lovit de nepăsare.

Ca floarea smulsă de-a vantului aripă ,
Ca norii risipiţi în zările adanci şi reci...
Iubirea ta... astăzi, din lanţuri se ridică
Dorind cu disperare, noi patimi ca şi ieri.

Zadarnic amintirea încercă să deştepte
Dorinţe adormite în umbra nerăbdării,
Când într-o zi, tu-ţi vei dori să mă aştepti ...
Atunci eu fi-voi, strajer la poarta nepăsării .
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)