Cum?!!

Cum să-mi împiedic sufletul însingurat
Să nu-l ajungă pe-al tău cutremurat ?
Cum să-l înalţ mereu, deasupra ta,
Spre alte lucruri, alte culmi, altundeva ?

O!... Cat de mult, aş vrea să-l pot aduna,
Langă ceva pierdut în umbra ta!
Într-un ungher al sufletului,uitat de mult,
Tăcut, strain, nefremătand,în noaptea grea,

Ce nu se-ndepărtează nici atunci cand,
Adancurile-ţi lunecă departe, unduind.
Şi tot ceea ce ne-nfioară, pe tine, pe mine,
În mare taină, grabnic ne-mpresoară,

Aşa cum numai un arcuş, din două strune...
Numai el poate, doar un sunet scoate.
Pe ce vioară oare, suntem înstrunaţi ?
Şi ce artist ne ţine strans în mana lui,

De ne-a lăstat pană acum, să unduim
Doar după pofta inimii...  şi-a lui!!!

Poate că Dumnezeu a vrut să fie aşa…
Să ne purtăm mereu în suflete iubirea..

Şi pe oriunde-om merge, şi-om umbla,
Să ne cântăm toată viaţa mereu iubirea.
Şi întotdeauna să ne amintim de ea...
Pentru că ce-a fost, nu vom mai avea!