Şi pentru asta îţi implor toate carările din suflet
Ca să-ţi scurteze cugetul, şi nicand, niciunde...
Să nu-ţi îndemne la rătăciri străine, al tău umblet.
Iar din paharul cu sfiinţită sete a dorinţei
Am să presar în el mereu, cenuşa amintirii
Ca să te poată răscoli din îndemnul…
De-a mă uita, în noapţile cand apar tentaţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu