Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

luni, 19 august 2013

Uneori simt…



Cât de mult mi-aş fi dorit…
Mai aproape de mine să fii,
Când tună şi plouă afară…
Şi când ceru-i de nori plin.

Mi-ar fi plăcut să-ţi pot săruta
Zâmbetul ce-l descrii pe faţa ta,
Când prin ploaia atât de deasă,
Cu el mă îmbii să-ţi fiu aleasă!

Ochii mei simt ce este frumos,
Când în mare taină te privesc!
Simt şi când eşti foarte serios,
Dar şi-atunci când eşti furios.

Simt şi când ei, mai tare-ţi sclipesc,
Atunci, când la mine te gândeşti!
Căci doar tu ştii cum mă frământ,
Când nu-ţi zăresc ochii zâmbind.

Sunt seri…când adorm cu tine-n gând,
Şi mă rog să-mi dai şi mie…putere!
Sunt nopţi, când mă trezesc plângând,
Dar ştiu că până-n zori, visul… piere!

Versuri, Maria D.

Bucureşti 07.07.2013
Publicat de la

4 comentarii:

  1. Unknown21 august 2013 la 12:09

    Cânta zeiţă! Focul m-a cuprins…
    Şi daca ieri nu mai credeam în vise,
    Doar întâlnindu-te, s-au reaprins
    Şi pasiuni şi sentimente stinse.

    Cântă zeiţă! Inima mea bate!
    S-a dus durerea vechilor iubiri.
    Îmi eşti aici, doar tu, până la moarte!
    Ce-a fost, a fost, rămân doar amintiri.

    Cântă zeiţă! Dragostea mea cântă!
    Am scris-o azi pe ape si pe frunze .
    Ca un altar, aşa îmi eşti de sfântă,
    Mă-nchin uşor, cât un sărut pe buze…

    Cântă zeiţă! Dragostea mea cântă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Unknown22 august 2013 la 19:04

    Eu sunt cel care iti mulţumesc pentru poezia ta plina de frumuseţe si de gingăşie.
    Poezia ta este o adevărata bijuterie literara.
    Cu drag si cu pretuire Tony

    RăspundețiȘtergere
  3. Speranţa_201322 august 2013 la 19:13

    Sufletul omului, este ca o carte deschisă,
    Amestecuri de cuvinte, dorinţi, speranţe,
    Dar cât de puţini sunt aceea care ştiu…
    Să citească printre rânduri!
    ............................................................
    Mulţumesc din suflet pentru aprecierile facute...stiu ca sunt sincere si esti si in măsură să mă poţi critica atunci când ceva nu-i bine.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)