Dansez şi
râd şi plâng şi cânt…
Destinul meu pe-acest Pământ!
Că-s româncuţă de când sunt…
Pe-acest
Pământ drag şi sfânt.
De mititică
am avut ca ideal…
Să fie pace-n lume şi în Ardeal!
Să fie pace pe-ăst Sfânt Pământ…
Şi de-ai mei
străbuni, fie ocrotit.
Copii noştri să se-nalţe zi de zi,
Şi să fie-mpinşi de dorul de-a trăi!
Să fie dornici ca să reclădească…
Mândra, ţara
noastră Românească!
Pe plaiul
nostru strămoşesc…
Îmi este tare drag să îi privesc!
Căci sufletul mi-e încă românesc,
Şi tare-i
mai iubesc şi-i ocrotesc.
Dacii şi Romani şi alţi migratori,
Împreună am clădit acest popor!
Un neam ce
pentru mine-i sfânt,
Româncuţă sunt şi mândră sunt!
Acelora care ne privesc cu ură…
Şi celor care mai mereu ne-njură,
Le-am dat pământ, le-am dat petrol,
Le-am dat şi mineralele din subsol!
Un singur lucru nu voi să vă mai dăm,
Copiii noștri,
nu vrem să-i negociem!
Copiii sunt
averea cea mai de preţ…
Care un
popor o are şi n-ar fi drept!
Prin urmare!
Copiii nu ni-i mai cerşiţi,
Chiar dacă voi nu vă faceţi prunci!
Încercaţi cum puteţi să dezmierdaţi…
Ceea ce mai
aveţi… iar de noi uitaţi!
Domnilor… ZEI Europeni…
Destinul nostru este milenar!
Pe ăst
Pământ de mii de ani,
ROMÂNII au fost gospodari.
Nu vrem
decât linişte şi pace…
Pe acest Sfânt
şi Drag Pământ!
Voi cei din
UE, mai lăsaţine-n pace,
Să-mplinim
destinul pe acest Pământ!
Versuri,
Maria D.
Braşov, 10.08.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu