Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

sâmbătă, 24 august 2013

Ca Luna-n noapte!

Ca luna plină strălucesc în noapte, 
Când îmi spui cât mă preţuieşti!
Depărtarea aş vrea să fie-aproape,
Când în suflet, tu, mă primeneşti. 

Clipa-i un simbol de aşteptare, 
O mică za din zilele ce vor veni,
Şi-mi sorb tăcerea din uitare,
Aşteptând clipa când ne-om întâlni.

Umbrele de gânduri îndepărtate, 
Secunde sânt în veac de rătăcire. 
Eu sunt aici, tu eşti prea departe, 
Nu-mi doresc să fii doar amintire!

Şi nici ecoul amăgirilor trăite… 
Ce în cenuşa sorţii să vibreaze.
Vreau clipe tandre de iubire… 
Şi lacrimi calde de împlinire.

Nu vreau lacrimi stinse de durere, 
Dintr-un trecut ce-n viitor se-alină.
Vreau clipe dragi de mângâiere
În eternităţi cernând lumină!

Versuri, maria D.
Braşov, 23 August 2013


Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)