Mi-am risipit fiinţa cu fiecare boare,
Pe care am suflat-o şi-am dat-o altcuiva!
Am pus în fiecare cântec, şi-n fiecare zâmbet…
Mereu am pus, câte un pic din fiinţa mea.
Apoi, am reîntregit-o, cu lacrimi şi suspine,
Cu doruri neîmplinite şi vise ce-au murit!
Dar mereu am renăscut, din propria-mi cenuşă,
Chiar dac-am fost uneori, trântită la pamânt!
Pe care am suflat-o şi-am dat-o altcuiva!
Am pus în fiecare cântec, şi-n fiecare zâmbet…
Mereu am pus, câte un pic din fiinţa mea.
Apoi, am reîntregit-o, cu lacrimi şi suspine,
Cu doruri neîmplinite şi vise ce-au murit!
Dar mereu am renăscut, din propria-mi cenuşă,
Chiar dac-am fost uneori, trântită la pamânt!
Cu sufletu-mi rănit, mereu m-am ridicat,
Spre alte începuturi, cu forţe noi, spre infinit.
Şi chiar de-n viaţă, nu mi-a fost prea uşor…
Iar alteori, mi-a fost mai greu…am răzbit!
Versuri, M. D.
Bucureşti, 11 Noiembrie 2011
Caracterizarea în versuri frumoase a unei personalități puternice, temerare, care nu se sperie de luptă, nu se dă bătută în fața greutăților, a înfrângerilor, ci continuă lupta până la victoria finală!Felicitări!
RăspundețiȘtergereMultumesc din suflet! Toate acestea cu siguranta tin de educatia primita si valorile imprimate in cadrul familie.
ȘtergerePentru ca unde altundeva se formeaza caracaterul decat in cadrul familie. Intotdeauna am sa multumesc Dumnezeului, pentru ca m-a asezat in cadrul familiei din care fac parte, chiar daca cei care mi-au dat viata , m-au cresut si educat in acest spirit, nu mai sunt de multa vreme printre noi. Va multumesc inca odata.