Însemnări ale sufletului, Însemnări despre viaţă, video,poezii,eseuri,proză,etc.
Dincolo...
Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.
Frumoase versuri!
RăspundețiȘtergereO primavara frumoasa si relaxanta sa ai!
Coltisor de Rai
Multumesc din suflet si pentru vizita si pentru aprecieri.
ȘtergereFrumoasa mea
RăspundețiȘtergerePe tine oare Phidias te-a dăltuit?
Iar zeii mie mi te-au dăruit
Într-o dimineaţă, când trist veneam acasă
Cu ochii obosiţi şi faţa trasă…
Atuncea solul zeilor cu tine la mine a venit
Şi te-am privit,
De-atâta frumuseţe am rămas vrăjit.
Aveai părul strâns, ochii strălucitori,
Faţa îmbujorată, buze senzuale,
Trupul ademenitor, cu linii mai domoale
Umerii frumoşi, rotunzi, pieptul bogat
Talia conturată, abdomenul plat
Şoldurile ţi-s largi, provocătoare,
Fese tari rotunde, ademenitoare
Coapse puternice
Dar cu genunchi şi glezne fine
Toate dorurile să mi le aline.
Iar după ce solul a plecat
Strâns te-am cuprins, te-am sărutat
C-o funie de mătase de mine te-am legat
Şi-n dormitor ne-am încuiat.
Apoi ce-a mai urmat? Ce s-a-ntâmplat?
Peste noi fericirea aripa-ncet şi-a scuturat…
Lasă-mă să-ti vorbesc de nopiţle în care adormi cu ochii strans închişi şi mana încleştată langă inimă, închipuindu-ţi pentru o clipă că auzi respiraţia ei lentă şi calmă langă tine.
ȘtergereDar deschizi ochii, şi priveşti locul gol, şi ştii sigur că ea a dispărut cu o secundă mai devreme, iar dacă aprindeai suficient de repede lumina ai mai fi văzut încă urma trupului ei disparand încet dintre cearşafuri. Dar…din păcate, niciodată n-ai aprins lumina suficient de repede.
Lasă-mă să-ţi vorbesc de dimineţile în care te trezeşti căutand ceva nedefinit, dar atat de aproape încat cu siguranţă dacă încerci, ai să poţi să-l atingi.
Atat de aproape... si totusi niciodata acolo. Atat de departe... Deschizi ochii si iluzia se risipeste brusc, lasand in urma pumnii stransi si un inceput de lacrima in coltul ochiului stang.
„Doar de atât suntem în stare în această viaţă?!!!
RăspundețiȘtergereOare doar atât de puţin să fim în stare să putem?!!!
Rămân totuşi la credinţa că, prin însăşi natura noastră,
Putem mult mai mult de-atât! Contează doar să vrem.”
Este exact:Lipsa voinței și indolența a făcut ca tânăra generație să pară bătrână înainte de vreme.Te felicit pentru felul realist în care vezi viața, cu tot ce implică ea!
Multumesc mult.
Ștergere