Mi-am dorit să simt, să zbor, să mă înalţ şi să mă las încălzită de focul meu interior.
E soare la mine... am zburat... poate prea departe şi poate a fost prea frumos...
sau spun "prea" pentru că înca mi-e frică.
De fapt depăşirea oricarei frici o faci fiind vulnerabil... lasandu-te cuprins de profunzimea sentimentelor. De ce? Pentru că nu te mai poţi ascunde şi pentru că nu te mai poţi minţi, pentru că tu însuţi eşti curat la suflet.
E minunat să poţi face soare în întuneric doar pentru că te deschizi şi laşi să pătrundă razele, e minunat cand poţi să-ţti deschizi larg ochii şi să pătrunzi cu privirea ta infinitul, e minunat cand poţi topi cu căldura sufletului tău orice obstacol, orice rău ce îţi stă în cale. Trăiesc, dincolo de trăirea condiţionată, traiesc pentru că trăiesc, iubesc pentru că iubesc şi sunt pentru că sunt. Ce zbor frumos! Ce adiere! Astfel de momente nu sunt decat o întalnire cu divinitatea, o întalnire tainică şi plină de semnificaţii.
Am realizat însă că astfel de momente sunt unice, au o savoare, o artă aparte de a apărea şi dispărea. Nu putem avea o viaţă de astfel de momente, una dupa alta, pentru că le-am pierde savoarea, nu le-am înţelege mesajul, ne-ar "îmbăta" şi ne-ar face atat de egoişti. Aşadar am învăţat să-mi trăiesc întalnirile, şi mai important, am învăţat să le las să plece.... E friiigggg... şi… Doamne ce frig e.
O lacrimă azi mi-a îngheţat pe obraz... şi m-am gandit cate lacrimi am lasat să-mi îngheţe pe obraz dar şi în sufletul meu trăindu-mi suferinţta.
De frig azi mi-au îngheţat aripile, n-am putut să zbor şi ceva mă ţinea forţat la sol... era aşa o ceaţă în viaţta mea că-mi era imposibil să pot zbura.
Azi nu am simţit focul inimii. Nu a avut puterea să ma încălzească oricat am apelat la el.Dezolată... tristă... frig... îngheţ... amorţeală.. o suferinţă pusă parcăa la păstrat.
Noroc că ştiu că vine primăvara şi oricat de greu mi-ar fi acum, există un firesc al lucrurilor, există alb şi negru, există frumos şi urat, există suferinţă şi fericire, există frig şi cald.
Pană atunci mă rog ca focul inimii să mă încălzească, mă rog să fie senin pentru a putea zbura.
Am să fac primăvara în sufletul meu, o primăvară care să-mi topeasca lacrimile şi care să-mi readucă zambetul pe buze pentru că… mă mai surprind contempland la trecut, cu o nostalgie dulce, însă prezentul e tot ceea ce contează, pentru că alegerea corectă vine din adancul sufletului tău, acolo unde nu poate exista altceva decat iubire, unde nu ajunge altcineva decat tu, aşa că nu ai cum să fii rănit(ă).
Alegerea corectă înseamnă să laşi uşa deschisă şi să vezi care e mesajul fiecarei persoane sau eveniment care apare în viaţa ta.
Poate fi doar un bun prieten, poate te va conduce spre iubirea pe care ţi-o doreşti, poate mai ai ceva de învăţat , etc.Şi de aceea, acum...sunt într-o pauză de zbor... mă odihnesc, mă bucur şi îmi trag sufletelul.
Admir priveliştea şi îmi adun resursele pentru un nou zbor, o nouă întalnire tainică cu iubirea ce va să vie…acum în prag de Primăvară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu