Care nu te-alintă cu arome care mint!
Vrei să mă porţi pe a destinului alee,
A castelului din suflet cu vise de argint.
Sunt marea care îţi surâde în privire,
Cea care te-a purtat pe-a valului aripă..
Te-a îmbrăcat în blânda-i mângâiere,
Şi ţi-a scris iubirea-n suflet într-o clipă!
Sunt înger ce te-ating uşor cu-a mea aripă…
Şi te prinzi de ea rugându-mă: ”mai stai!”
Sunt veacul care se transformă în clipă…
Când pe-a mele braţe te port către rai…
Sunt ce-ai vrut să-ţi fiu! Îţi sunt scânteie vie…
Ce uneori se teme să nu se stingă. Sau poate nu!
Dar ştiu că parfumul meu sublim de orhidee…
Îl simţi în tot ce sunt… chiar de vrei sau nu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu