Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

vineri, 13 ianuarie 2012

Îţi iubesc ...


Îţi iubesc ochii tăi blânzi şi atât de tăcuţi,
Aşa cum îţi iubesc în tăcere şi parfumul.
Şi-l iubesc, pentru că n-aş putea să-l uit,
Pentru că-n nări mi-a intrat, precum charmul.

Îţi iubesc mâinile cu atingerea lor tandră,
Când uşor mă mângâi cu respiraţia-ţi caldă.
Te ador întotdeauna, atunci când îmi vorbeşti,
Iar când îmi zâmbeşti, de tot mă ameţeşti.

Dar te iubesc deopotrivă şi când ştii să taci,
Şi te iubesc şi când în seamă nu mă bagi!
Când faci prostii şi, încerci apoi să mă împaci…
Sau când te-mbraci şi chiar când te dezbraci!

Iubesc să te privesc seara cum dormi ca un copil,
Şi te-mbrăţişez, când tresari prin somn, umil.
Te iubesc aşa cum eşti, aşa… cu tot cu defecte,
Şi nu te-aş schimba,  oricât ar fi de distincte…!

Iubesc dragostea mea, care trăieşte prin tine...
Ador când mă priveşti, şi-mi spui că eşti bine!
Intuiesc dorinţa ascunsă, ce se-ascunde în tine,  
Dar nu vei mai putea cere… nimic de la mine!


Versuri, Maria. D.
Bucureşti 27.11.2011
Publicat de la
Etichete: , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)