Dar cuvintele-mi sunt poate prea grele,
Ca să-mi mai răspunzi acum la ele…
De parcă nimic din ce-ţi transmit, n-ai înţelege!
Azi te întreb, tu nu-mi mai răspunzi....
Azi te chem dar, nu mă mai auzi...
Sunt femeia din nopţile-ti tarzii…
Sunt cea căreia i-ai promis că ai să mai vii.
Femeia care-ti asculta mereu sufletul
Şi care în serile tarzii, intotdeauna te-nsotea,
Şi–ţi oferea seară de seară acele mici bucurii…
Pentru că mereu ştiai să fii…
Şi-acum mai stau de veghe seara
Şi mai aştept la fel... ca-ntaia oară
Ca soneria să-nceapă să sune iară,
Să-ţi aud iarasi vocea caldă şi suavă!
Te alint şi-acum, în gandul meu.
Şi încă-mi mai doresc din nou...
Să îţi aşezi încet căpşorul tau,
La căldura pieptului meu.
Te chem la fel, în fiecare seară
Din toata puterea inimii...
Ca.să vii în pragul casei mele
Si să-mi apari, ca în acea seară.
Şi-n gandul meu, te chem mereu...
La fel de mult ca-ntaia dată
Cand tu-ai păşit în sufletul meu,
Şi-ai intrat în casa mea, pe inserate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu