Dacă cineva...

Doar cineva ca mine poate iubi prea mult
Mă-ntreb dacă-i nevoie iubirea să-ţi ascult ?
S-au am pierdut-o cumva în valurile-albastre  
Ascunsă printre perle în adâncimi prea reci

Pentru că te iubesc... aproape cu durere
De aceea nu îndrăznesc, să-ţi cer să mă iubeşti...
Lasă-mi, doar lumina din ochi să ţi-o citesc
Când nopţile-s albastre şi-n întuneric cresc...

Întoarce-te spre mine ca să te pot privi !
Privindu-mă in ochi...iubirea-mi vei simţi
Cum arde-ncet, mocnit, în jurul tău cuminte,
Hai! Vin-o lângă mine, căci doru-mi e fierbinte!

Pentru a-ţi atinge părul şi mainle fierbinţi
Să-ţi potolesc dorul chemărilor ce-ascund...
Respirări uşoare, şi dialoguri ce se sting,
În somnul cel adânc ce-n braţe-mi te cuprinse...

Te ţin uşor la pieptu-mi...iubitul meu drag,

Ca să mă ai şi-n vise, să fim din nou doar noi.
Eu... tu...şi-un norişor firav pe cerul înstelat,

Şi tot ce mi-ai  promis candva... dar ai uitat!

Nu-mi trebuia nimic din ce e pe Pământ.
Când mă luai în braţe, sufletul mi se zbatea,
Uitand chiar şi de mine,de tot ce ma-nconjura.
Ai fost... tot ce-mi doream, dar n-a fost sa fiu a ta!