Însemnări ale sufletului, Însemnări despre viaţă, video,poezii,eseuri,proză,etc.
Dincolo...
Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.
joi, 21 aprilie 2011
joi, 14 aprilie 2011
Ochii tai!
Versuri, Maria D.
București, 2011.
miercuri, 13 aprilie 2011
Dacă cineva...
Mă-ntreb dacă-i nevoie iubirea să-ţi ascult ?
S-au am pierdut-o cumva în valurile-albastre
Ascunsă printre perle în adâncimi prea reci
Pentru că te iubesc... aproape cu durere
De aceea nu îndrăznesc, să-ţi cer să mă iubeşti...
Lasă-mi, doar lumina din ochi să ţi-o citesc
Când nopţile-s albastre şi-n întuneric cresc...
Întoarce-te spre mine ca să te pot privi !
Privindu-mă in ochi...iubirea-mi vei simţi
Cum arde-ncet, mocnit, în jurul tău cuminte,
Hai! Vin-o lângă mine, căci doru-mi e fierbinte!
Pentru a-ţi atinge părul şi mainle fierbinţi
Să-ţi potolesc dorul chemărilor ce-ascund...
Respirări uşoare, şi dialoguri ce se sting,
În somnul cel adânc ce-n braţe-mi te cuprinse...
Te ţin uşor la pieptu-mi...iubitul meu drag,
Eu... tu...şi-un norişor firav pe cerul înstelat,
Nu-mi trebuia nimic din ce e pe Pământ.
Când mă luai în braţe, sufletul mi se zbatea,
Uitand chiar şi de mine,de tot ce ma-nconjura.
Ai fost... tot ce-mi doream, dar n-a fost sa fiu a ta!
Eu sunt aici!
Dar cuvintele-mi sunt poate prea grele,
Ca să-mi mai răspunzi acum la ele…
De parcă nimic din ce-ţi transmit, n-ai înţelege!
Azi te întreb, tu nu-mi mai răspunzi....
Azi te chem dar, nu mă mai auzi...
Sunt femeia din nopţile-ti tarzii…
Sunt cea căreia i-ai promis că ai să mai vii.
Femeia care-ti asculta mereu sufletul
Şi care în serile tarzii, intotdeauna te-nsotea,
Şi–ţi oferea seară de seară acele mici bucurii…
Pentru că mereu ştiai să fii…
Şi-acum mai stau de veghe seara
Şi mai aştept la fel... ca-ntaia oară
Ca soneria să-nceapă să sune iară,
Să-ţi aud iarasi vocea caldă şi suavă!
Te alint şi-acum, în gandul meu.
Şi încă-mi mai doresc din nou...
Să îţi aşezi încet căpşorul tau,
La căldura pieptului meu.
Te chem la fel, în fiecare seară
Din toata puterea inimii...
Ca.să vii în pragul casei mele
Si să-mi apari, ca în acea seară.
Şi-n gandul meu, te chem mereu...
La fel de mult ca-ntaia dată
Cand tu-ai păşit în sufletul meu,
Şi-ai intrat în casa mea, pe inserate!
Ce cuvinte să-ţi mai spun!
Încearcă măcar pentru o secundă
Şi spune-mi sincer, la fel ca altădată,