Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

duminică, 6 ianuarie 2013

De Bobotează!



Astăzi este Bobotează şi nu-i ger…
Dar am în inimă credinţa vie.
Şi chiar de-ar fi, n-aş sta în ger…
Dar mă rog Domnului, bine să ne fie!
 

Astăzi apele toate vor fi  iar sfinţite,
Și sufletele noastre fi-vor primenite…
Ca să vază, Lumina ce se sloboadă,
Atunci când, se vor unge cu pomadă.

Azi cu toţii ar cam trebui să mergem,
Ca să luăm de la biserică, agheasmă.
Este frumos, nu-i ger de Bobotează,
Aşa ca de-obicei,  sau ca altădată…!

Astăzi, sobor de preoţii sfinţesc, ca de-obicei,
Mereu aceleşi cruci gigant, din gheaţă.
Iar prin ceaţa alburie, Tu, ISUSE îmi apari,
În albul TĂU imaculat, ca o fantasmă!

E Boboteaza, şi-n noi, viaţa iar pulsează ,
Pulsează peste noi şi peste-al nostru trup!
Afară-i soare, și-am fost să iau și eu agheasmă…
Dar după atâta buluc, repede m-am întors în casă.

Voi sta în casă la cald, privind afară pe ferestră,
Cum soarele sclipește și florile zâmbesc în glastră.
Voi medita și voi crede că oamenii vor fi mai buni,
Iar cu aceea care n-au nimic, vor fi mai milostivi!

Versuri, Maria D.
Bucureşti, 06.01.2013
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)