Lasă-mă sa-ţi umplu trupul însetat,
Şi de arşiţa zilelor, mereu însingurat.
Şi timidă, să te-ating şi tainic să te simt.
Lasă-mă să te chem, mereu doar pe tine…
Atunci când norii albi, se dezlănţuie subit.
Iar tu, să-noţi în apa vie ce te-mpresoară,
Şi te-nfioră, când te sufoc cu îmbrăţişări,
Ca să-ţi doreşti să fiu lângă tine, iară!
Sub ropotul de ploaie...cu iz de iasomie.
Ce preaplin de iubire și de suflet de FEMEIE ! Ce norocos bărbatul care ar ști să primească !
RăspundețiȘtergereMultumesc din suflet pentru frumoasele aprecieri.Cu deosebit respect...Maria D.
ȘtergereLumea noastră
RăspundețiȘtergereNu regreta nicicând timpul trecut,
Ci bucura-te de tot ce ai acum.
Nu regreta, nu plânge, bucură-te,
Speră, tânjeşte şi visează,
Doreşte-ţi o altă lume-n care să trăim.
O lume cum vrem noi s-o construim,
O lume proiectată de gândurile nopţii.
O lume a iubirii fără prejudecăţi
Ascunsă de lumea răutăcioasă, crudă.
O lume în care vom fi veşnic tineri,
Nemuritori
Şi lasă ziua de azi, să fie pragul fericirii,
Pragul peste care eu te trec in braţe…