Dincolo...

Dincolo.... de acest ecran al monitorului, distant și rece, sunt suflete de oameni pe care-i întâlnim cu totul întâmplator : unii ne iubesc, alţii nu ! Alţii ne privesc, unii trec nepăsători pe lângă noi.Cei mai mulţi se uită, şi trec mai departe fără să citească înşiruirea de cuvinte, din care sufletul nostru este parte integrantă. Păcat ! Pentru că uneori, un simplu mesaj citit cu sufletul poate încânta, poate face să-ţi tresară inima, poate chiar să-ţi schimbe viaţa. Dincolo de toate acestea, de zbuciumul vieţii, de trăirile noastre interioare, cuvintele pot fi emoţionante, ziditoare de nesperate bucurii. Ele pot face să răsune acorduri în inima şi sufletul nostru. Cu toţii suntem suflete-trăitori în cuvinte şi imagini. Un Om la un capăt de lume, ne poate umple ochii de lacrimi fierbinţi, iar inimile de-ncântare nebănuită. Altul ne poate aduce în suflete un licăr de bucurie prin simplul fapt că ne-a privit…şi ne-a citit mesajul, lăsându-şi amprenta paşilor lui, pe paginile noastre. De aceea trecătorule, te rog să ai mare grijă cum păşeşti, pentru că păşeşti peste sufletul meuşi n-aş vrea să mi-l striveşti.

miercuri, 21 septembrie 2011

Oglindă, oglinjoară…!



Am vrea să ne vedem al nostru viitor, 
Într-o oglindă frumoasă și fermecată! 
Dar uităm că poate fi prea amăgitor,
Chiar dacă viața, din vise e formată!

Ne hrănim sufletele doar cu speranţe...
Chiar de ducem în spate multe păcate!
Nu știm ține seama de avertismente…
Și vrem mereu chiar de nu se poate!

Prin propriile vieţi trecători adeseori,
Și chiar prin viaţa altora, tot trecători!
Adeseori cu cei din jur prea nepăsători,
Dar încrezători că suntem visători…

Când ascultăm apusul, privind pământul, 
Iar alteori când simțim norii plângând…
Când din înalt, norii ne umezește chipul ,
Și simțim aerul grăbit, pe lângă noi trecând! 

Să simțim, știm! Știm și timpul să-l măsurăm.
Dar ce nu știm încă… e că nu știm să iubim!
Nu știm să prețuim destul, mereu ne grăbim,
Și de aceea, mulți dintre noi, ne deosebim…!

Cu toate astea viața, merită din plin trăită,
Și poate vom reuși până la final să învățăm!
Că este frumoasă, dacă-i bine chivernisită…
Și dacă vom învăța… cum să ne respectăm!

Versuri, M. D.
Bucureşti. 21.09.2011 
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)