Port în mine!

Vino primăvară să mă vezi…

Cum îţi surâd din ochi-mi verzi.  
Azi m-am îmbrăcat în culorile
De primăvară ale florilor tale!

Port în ochi roua dimineţii,
Ce-i izvorâtă de sub pleoape.
Port parfumul tău de bucurie,
Dar şi de tristeţe câteodată!

 
Mi-am purtat iubirea-n suflet,
Iar rodul dragostei împlinit…
M-a făcut în braţe să pot ţine,
Ce-a fost… din iubire zămislit!

Poate nu-s frumoasă ca şi tine,
Şi nici nu sunt plină de culoare.
Dar am purtat acea strălucire
A ochilor, că sunt şi eu mamă!

Doar ţie poeţii lumi-ti închină,
Slove ce-ţi scriu şi te răsfaţă!
Doar tu porti culori ce animă,
Şi sufletul îl trezeşte la viaţă!

Eu, port în suflet doar Lumină,
Căci Dumnezeu a pus-o în mine !
Port în mine, şi durere şi trăire,
Dar port şi nădejde şi bucurie!

Durerea o port, c-am suferit…

Şi prin prea multe am trecut!

Iar nădejdea o port în suflet,

Ca să am bucurii în umblet!

Versuri, Maria D.

Bucureşti, 31.03.2014

Nu mai vreau!

Am și uitat că te-am cunoscut cândva,

Și tot ce-a fost, nu voi să-mi amintesc!

Doar suspine mi-ai lăsat în urma ta…

Și lacrimi… Vreau iar să-nmuguresc! 

Îmi doresc să mai pot din nou spera, 

La fericire, dragoste și în dorinţă!!!

Ţi-am dăruit sufletul şi inima mea,

La schimb am primit doar suferinţă!

Când ai plecat durerea mi s-a frânt,

În milioane de petale înlăcrimate…

Mi-ai ucis speranţa și al meu avânt,

Doar din răzbunare și din răutate.

De-aceea acum nu mai vreau să știu…

Nimic de tine, și chiar nici nu-mi pasă!

Regretele sunt tardive, este prea târziu.

Sper că m-am făcut destul de înţeleasă!

Nu vreau să mai apari în drumul meu…

Sper c-am spus tot ce-aveam a spune! 

De vei dori poţi arunca răvașul meu,

Nu voi aștepta răspunsul de la tine!

Versuri, Maria D.

București, 23.03.2014

Cânt de pasăre maiastră!

Pastrează-mă mereu în inima ta…

Cum păstrezi gingăşia ghioceilor!

Aşa vei putea să simţi primăvara,

Ce cântă despre naşterea iubirilor!

Îi vei simţi cântecul de drag şi dor,

Ce-i colorat în verde, alb şi albastru!

Cântec ce-ţi va umple sufletul gol,

Că-i pornit din glasu-i măiestru!

Cântec de jale, dor şi inimă albastră,

Despre iubirea ce-am purtat-o în noi.

În el este oglindită iubirea noastră,

Ce niciodată n-o vom aduce înapoi!

Versuri, Maria D.

Bucureşti 23.03.2014

Buna Vestire

Astăzi din înalt lacrimi au picurat,

Dar acum cerul s-a mai luminat.

Astăzi Maica Sfântă Preacurată,

Ne zâmbește ca de fiecare dată.

Căci astăzi este Buna Vestire…

Ziua când Sf. Gavril i-a dat de știre.

Că Ea, Maria, fi-va să fie cea aleasă,

Stăpânului Puternic să-i fie mireasă.

Vestea mare peste poate o uimise,

Nu știuse că sufletul i se primenise.

De-aceea ridicase privirea mirată,

Când îi zise că fusese binecuvântată!

Nici nu bănuia că în a ei ființă,

Sălășluia însăși foia nescrisă!

Cuvântu-n cer Preasfânt gătit,

Și-o ramură de măslin ce-a înflorit!

De-aceea plecăciunea plină de avânt,

Voi … închinați-o astăzi Fecioarei!

Azi Sf. Gavril i-a vestit al său gând,

Și i-a dăruit vestea cea mare!

Din slava sufletelor prea curate,

Lumina să pogoare peste voi…

Sufletele și fața fie-vă mângâiate,

Azi Maica Sfântă i-alături de noi.

Privirile calde ușor să vă străbată,

Și să-ntâlnească în calea lor raze...

Frumosul Crin cu a lui corolă albă,

S-aștearnă în jurul vostru petale.

Haideți azi să proslăvim iubirea

Peste fața-i curată și  sfântă.

Haideți s-o împodobim cu slavă,

Și cu rugă neîncetată și curată!

Versuri, Maria D.

București, 25.03.2014

A noastră cruce!

Tăicuţul nostru sărmanul…

Prea de timpuriu s-a stins.

Şi am rămas doar cu unul:

măicuţa, apoi şi ea s-a dus.

Domnul aşa ne orânduise,

Ca pentru noi să se sacrifice.

Ea singură să ne fie şi tată,

Şi mamă. Amândouă deodată!

Dar mai apoi s-a stins şi maica,

Şi sufletu-i ușor s-a înălţat la cer.

Iar noi abia atunci în lumea asta,

Am înţeles cum e să fii stingher!

Am plâns-o amândoi cu-amar,  
Cu lacrimi mari și fierbinţi.

Lespedea când un biet gropar,

Peste ea a pus, eram înnebuniţi!

În inimile noastre, și durerea…

Şi rana ne fusese atât de grea,

Încât simţeam cum sângera,

Şi nu găseam nicicum alinarea.

Rana asta veche, ea s-o vindeca,

Când Domnul la El ne-o chema.

Dar până atunci noi rămânem,

Ce ne-a fost hărăzit și suntem…

Biete cruci între cer şi pământ,

Din porunca Domnului Sfânt!

Cruci ce le vom duce-n spate…

Cât vom putea până la moarte!

Versuri, Maria D.

Bucureşti, 25.03.2014

Noapte buna!

Iarăși e noapte...

şi iar mi-este somn ...

Iarăşi visare...

şi iar am s-adorm…

Aş vrea să simt,

buzele lui...

Aş vrea să simt,

că nu mă mint!

Să-mi șoptească…

„noapte bună”.

Să mă iubească,

să fim împreună…

De mândra lună,

să fim îmbrăţișaţi,

Şi tot de ea...

să fim apăraţi.

Noapte bună!

Versuri, Maria D.

Bucureşti, 02.02.2014

Vis de iarna!

Ninge, cad fulgi uşori de nea,

Şi simt cum în suflet se topesc.

Ninge,  şi cad de parc-ar vrea,

Prin ei să-mi spargă carapacea.

În mine sentimentele se zbat,

Le simt cum îmi inundă inima.

Şi îi simt apoi, cum treptat…

Îmi tulbură până şi privirea.

În ceaţa din poveste te zăresc…

Şi-n ochi mi-e scrisă bucuria!

Îţi văd chipul clar, şi îl privesc…

Şi sufletu-i percepe fericirea.

E întuneric şi totuşi te zăresc,

Tot mai clar şi de multe ori!

Răsuflarea-n frig ţi-o pândesc,

Când îmi trezeşte calzi fiori…

Te apropii, şi mâna tu mi-o dai,

Ca-n mâna mea să ţi-o predai!

Viscolul  transformă totu-n gheaţă,

Iar tu dispari, pierzându-te în ceaţă.

Nu ştiu nici acum dac-a fost vis…

Sau dac-a fost chiar realitate.

Dar ştiu bine că mi-am promis…

Să nu-mi las visele abandonate!

Versuri, Maria D.

Bucureşti, 01. 02.2014