Frăţiorului meu!

Frăţiorul meu drag, scump şi iubit!

Îţi iubesc ochii aceia blânzi, şi tăcuţi.

Acum, poate mai mult ca altădată,

Şi-i văd cum se luptâ să facă faţă.

Mi-ai fost alături, întotdeauna…

Şi-atât de adesea, sprijin şi alinare.

Iar când în mine, putere nu mai era,

M-ai sprijinit mereu şi fără ezitare.

Acum e rândul meu să fac la fel şi eu.

Să te sprinjin, şi să-ţi fiu alături!

Mă voi ruga la bunul Dumnezeu,

Pe braţe să te poarte, şi dureri să n-ai.

Tu m-aşezai pe margine de suflet, mereu!

Şi orele pline de suferinţă, mi le vegheai.

Acum fac şi eu să la fel, să nu simţi ce-i greu,

Şi promit, cât voi trăi, sprijin îţi voi fi!

N-ai frică şi n-ai nici teamă, frăţiorul meu,

Dumnezeu, ne va fi alături la acest greu.

Te va purta pe braţe şi nici nu vei simţi,

C-a trebuit să treci prin grele suferinţi.

Iar când totul, cu bine se va fi sfârşit,

Îi vom mulţumi, pentru tot ce ne-a dărit.

Şi astfel, împreună, vom fi  învăţat,

Că doar ce ne este scris, aceea ne este dat!

      Versuri, M. D.

              Bucureşti 13.01.2012

Versuri dedicate frăţiorului meu iubit.